Sfântul Eutihie provenea, conform tradiției bisericești, din Sevastia Palestinei. Auzind el de propovăduirea Evangheliei lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de ucenicul cel iubit al lui Hristos, Evanghelistul Ioan Teologul. Drept aceea, dezrădăcinând din temelie înșelăciunea idolească și scoțând darul lui Dumnezeu ca dintr-un izvor, Eutihie s-a umplut de râvnă apostolească și de har, propovăduind cuvântul Domnului Iisus Hristos și alături de Sfântul Apostol Pavel. De aceea, Sfântul Eutihie este numit ucenic al celor doi Apostoli, deși nu se află în numărul celor 70. După ce a fost sfințit episcop și Eutihie a continuat să propovăduiască Evanghelia Mântuitorului Hristos cu și mai multă râvnă, aducând pe mulți necredincioși la adevărata credință. Se spune că un înger al Domnului îl însoțea pretutindeni pe unde mergea și-l întărea pe el, spunându-i mai dinainte cele ce aveau să se întâmple. A suferit pretutindeni legături și bătăi, suferind cu bărbăție. A pătimit chinuri pentru credința în Hristos și a fost chiar dat fiarelor spre mâncare, dar a rămas teafăr. La sfârșit, a fost dus legat de la Efes în patria sa, Sevastia din Palestina. Slujba din Minei amintește că sfântului i-a fost tăiat capul cu sabia, luând astfel cununa muceniciei de la Hristos.
(Pr. Ștefan Sfarghie , Ziarul Lumina)






