Sf. Haralambie a primit de la Dumnezeu putere asupra morții și a bolilor

Sfântul Mucenic Haralambie, Episcopul Magnesiei, împreună cu martirii Porfirie și Vaptos și cele Trei Mucenițe au suferit în anul 202.
Sf. Haralambie, Episcopul Magnesiei (Asia Mica) a răspândit cu succes credința în Mântuitorul Hristos, călăuzindu-i pe oameni pe calea mântuirii. Vestea despre practicile lui Haralambie a ajuns la urechile ighemonului Lucian și a comandantului de armată Luchie, care l-au arestat pe sfânt și l-au adus în fața judecății, unde el și-a mărturisit credința în Hristos, refuzând închinarea la idoli.
În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceștia l-au supus la torturi inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier și l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulțumea torționarilor săi, spunând: „Vă mulțumesc, fraților, că mi-ați reînnoit sufletul care dorește să se unească cu veșnicia!”
Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldați, Porfirie și Vaptos au crezut în Hristos și au fost omorâți prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos și au fost imediat martirizate.
Luchie a turbat de mânie la vederea celor întâmplate și a apucat el instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Apoi guvernatorul l-a scuipat în față pe sfânt și gura i s-a întors la ceafă.
Luchie l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale și să se milostivească de el, iar martirul în bunătatea să s-a rugat pentru cei doi și s-au vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulți din cei prezenți au trecut la creștinism, printre care și Luchie, care a căzut la picioarele sfântului episcop și l-a rugat să-l boteze.
Luchie i-a spus despre cele întâmplate împăratului Septimiu Sever (193-211), care se afla atunci în Antiohia (vestul Asiei Mici). Împăratul a ordonat să fie adus Sf. Haralambie la el în Antiohia. Soldații i-au legat barba în jurul gâtului și l-au tras de ea pe drum. Apoi i-au înfipt un piron de fier în trup dar împăratul nu s-a mulțumit și le-a cerut să-l chinuie și mai mult, arzându-l încetul cu încetul. Dar Dumnezeu l-a ocrotit pe sfânt și acesta a rămas nevătămat.
La cererea păgânului împărat, ca să-i dovedească puterea Dumnezeului său, Sf. Haralambie a făcut multe și mari minuni cu harul lui Dumnezeu, înviind din morți un tânăr și izgonind diavolul dintr-un om chinuit de 35 de ani, astfel încât mulți oameni au crezut în Hristos Mântuitorul. Chiar și fiica împăratului, Galinia, a trecut la creștinism zdrobind cu mâinile ei pe idoli, de două ori la rând, într-un templu păgân. Împăratul a mai dat ordin să-i zdrobească sfântului gura cu pietre și să-i ardă barba dar sfântul a întors flăcările asupra chinuitorilor săi.
Plin de răutate drăcească, Septimiu Sever împreună cu un eparh numit Crisp au hulit numele lui Dumnezeu, îndrăznind să-L provoace pe Dumnezeu și să-L cheme să vină pe pământ să-i înfrunte pe ei, cei puternici. Atunci Domnul a dat un cutremur înfricoșător, ridicându-i pe cei doi păgâni în aer și nu i-a lăsat pe pământ până când Sf. Haralambie nu s-a rugat pentru ei. N-a trecut mult și după ce și-a revenit din sperietură, împăratul a dat din nou ordine să-l tortureze pe sfânt.
În cele din urmă, Sf. Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis și sfântul a văzut pe Mântuitorul și pe îngerii săi. Sfântul martir i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaștele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame sau boli, să aibă prosperitate, pace, abundență de fructe, roade și vin, iar sufletele oamenilor din acel loc să fie mântuite. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorințele și S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. Din mila Domnului, sfântul a murit înainte de a fi executat. Galinia a îngropat trupul martirului cu multă onoare.
În hagiografia și iconografia greacă Sfântul Haralambie este reprezentat ca preot, pe când sursele rusești îl prezintă ca episcop.
„Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!”
Moaștele Sfântului Haralambie (mai precis, un fragment mare din craniul său) se aflau în altarul bisericii Sf. Gheorghe din Iraklitsa Veche (în Grecia). În anul 1922, au fost mutate la biserica din Iraklitsa Nouă. Un alt fragment (chiar mai mare) al craniului Sfântului Haralambie este păstrat în Mănăstirea Sfântul Ștefan de la Meteora. Este demn de remarcat faptul că racla în care se află moaștele datează din secolul XVII.
Sfântul sfințit mucenic Haralambie este cunoscut și ca fiind apărător împotriva ciumei și a foametei. În Acatistul închinat lui se spune: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete!”.
Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul său în diferite situații grele, cum au fost „ciuma lui Caragea Vodă „ din 1813, dar și foametea din vremea lui Alexandru Moruzi, din 1795.
Sfântul Haralambie în Calendarul Popular
Astăzi este o zi însemnată în Calendarul Popular al românilor și e bine să luăm aminte. Sfântul Haralambie, Haralam „de ciumă” sau „de boale”, cum îi spun țăranii, a primit de la Dumnezeu putere asupra morții și a bolilor cele rele, multe dintre ele fiind fără de leac în veacurile trecute.
Anticipată în Calendarul Popular încă din luna ianuarie prin „Atanasia Ciumelor”, sărbătoare peste care s-a suprapus praznicul Sfinților Atanasie și Chiril (considerați și ei apărători de boli), ziua de 10 februarie este respectată cu strictețe în toate zonele țării.