Sfântul Cuvios Pavel Tebeul (227-341) era din Egipt, din Tebaida de Sus, din părinți cu multă avuție. A studiat înțelepciunea vremii și Sfintele Scripturi. Începând împăratul Deciu (249-251) prigoana creștinilor, soțul surorii Sfântului Pavel, voind să ia partea lui de avere, a spus dregătorului că este creștin. Sfântul a fost nevoit astfel să fugă în munți la numai 20 de ani. Petrecând multă vreme și povățuit fiind de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume. A trăit într-o peșteră, biruind patimile prin nevoință, cunoscând pacea nepătimirii și bucuriile vieții de rugăciune. A fost hrănit o vreme, ca și Ilie, de un corb care-i aducea în fiecare zi o jumătate de pâine. A îmblânzit și leii, care-i slujeau și care l-au și îngropat. A murit la 113 ani. Pe Sfântul Pavel Tebeul, care este primul pustnic cunoscut al creștinătății, l-a găsit Sfântul Antonie cel Mare adormit întru Domnul în genunchi și cu mâinile ridicate la cer în rugăciune.
Astăzi pomenim și pe Sfântul Cuvios Ioan Colibașul, care a fost călugăr în mănăstirea achimiților sau neadormiților. Dar făcându-i-se dor de părinți, s-a îmbrăcat în zdrențe și a locuit într-o colibă aproape de casa părinților. Li s-a descoperit înainte de a pleca la Domnul.
(Sursa: Ziarul Lumina)