Sf. Ap. Pavel este zugrăvit pe icoane cu sabia în mână

Sabia înseamnă propovăduirea sârguitoare a cuvântului lui Dumnezeu. De două ori în scrierile sale Ap. Pavel înfățișează cuvântul sub chipul sabiei. În epistola către creștinii din Efes, vorbind despre lupta necontenită, care-l așteaptă cu căpeteniile, domniile și stăpâniile veacului acesta și împotriva duhurilor răutății celor de sub cer, Sf. Apostol pentru izbânda acestei lupte da sfat efesenilor să se îngrijească de armele duhovnicești, în numărul cărora arată și sabia duhovnicească, sub care după cum lămurește el trebuie de înțeles cuvântul lui Dumnezeu (Efes. VI, 12, 17).
În epistola sa către Evrei ca să arate puterea și lucrarea cuvântului lui Dumnezeu, Sf. Ap. Pavel îl asemăna cu o sabie ascuțită de amândouă părțile, arătând că cuvântul lui Dumnezeu lucrează mai puternic, decât ea. „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri și pătrunde până la despărțirea sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii” (Evr. IX, 12).
Sf. Ap. Pavel mai târziu decât toți ceilalți Apostoli a intrat în slujirea apostolică. Însă la propovăduirea acestui cuvânt, după cum el însuși a mărturisit despre sine, s-a „ostenit mai mult decât toți Apostolii” (1 Cor. XV, 10). Fiind mai înainte prigonitor (Fapt. IX, 1) marele Apostol după ce în chip minunat i s-au deschis ochii lui duhovnicești, și-a dedicat toată viața sa la predicarea cuvântului lui Dumnezeu, cu scopul de-a aduce la picioarele lui Hristos cât mai multă lume. Dintr-un aprig prigonitor, el a devenit un înfocat slujitor a lui Hristos; Pe unii îi învață cu cuvântul, pe alții îi îndrumă în scris, prin epistole.
Trebuie să avem în vedere, că acest înfocat slujitor a lui Hristos, care neîncetat zi și noapte lucră cu sabia cuvântului lui Dumnezeu (Fapt. XX, 27-31), care și altora a poruncit să se înarmeze cu acesta, numai el dintre toți Sfinții Apostoli, fiind scutit, ca cetățean roman, de pedepse înjositoare cu lovituri pe trup (Fapt. XVI, 37-39; XXII, 25-29) și-a sfârșit viața pământească tot prin sabie. Socotindu-se tăierea capului ca o pedeapsă de cinste la romani.
Deci, văzând pe Sf. Ap. Pavel ținând în mână sabia, ceia ce înseamnă cuvântul lui Dumnezeu, noi mai întâi trebuie să ne amintim și să slăvim slujirea lui înfocată la răspândirea credinței creștine, care a încetat numai după ce s-a sfârșit prin sabie. (Cheorghe Morocica, pentru „Ekklesia”)