Sentimente

Cum spuneam, fac parte din acea categorie de români emigranți care au în planurile lor de viitor întoarcerea în România.
Cu siguranță, fiecare român din această categorie are motivul sau motivele proprii de a visa acest eveniment.
Poate fi vorba de dor, poate fi vorba de un sentiment de ne-apartenență și neintegrare în spațiul geo-social italian, poate fi vorba doar de maturarea unei aventuri sau experiențe personale de viață sau poate fi vorba de toate aceste motive la un loc.
De ce visez eu la întoarcerea în România ?
Singurul răspuns ce poate avea o logică pentru unii este: Pentru că pur și simplu sunt un visător. Mă folosesc de această atenuantă pentru că sunt sigur că multe persoane nu vor înțelege cum și de ce o persoană în deplinătatea facultăților mintale, după 10 ani petrecuți în „înfloritorul occident”, după ce și-a câștigat o anumită bunăstare materială și o anumită recunoaștere profesională, dorește să se întoarcă într-o Românie deprimantă.
Tuturor acelor persoane care nu înțeleg, doresc să le spun că nu sunt nebun, sunt doar visător.
De ce Românie deprimantă ?
Pentru că așa îmi descriu România prietenii rămași acasă, în ciuda faptului că acasă s-au realizat din punct de vedere profesional.
Două exemple:
Un prieten este ofițer în trupele sucevene de pompieri. Referitor la planurile mele de revenire acasă îmi răspunde cu un glas descurajant: „Ce să faci aici?”
O simplă frază dar cu o imensă încărcătură de înțelesuri.
Sau un alt prieten, fost coleg de generală, actual inginer la inspectoratul silvic Suceava:
„Știi, nu prea sunt mulțumit de realizările mele pe plan financiar. Dacă aș avea ocazia aș emigra chiar și îmbrăcând hainele unui muncitor necalificat!”
Probabil în ochii multora România este deprimantă, iar Occidentul sclipitor.
Probabil în ochii celor care ca și mine s-au convins că și în occident există degradare, imoralitate, falsitate, ipocrizie și sărăcie, România nu mai pare atât de deprimantă.
De aceea aș vrea să lansez un apel către toți cititorii, mai ales emigranți din categoria denigratorilor:
„Încercați să vă imaginați măcar pentru un moment o Românie din care au dispărut mârlănia, șarlatania, demagogia, birocrația, țigănia, etc!”
Dacă tot continuați să vedeți o ”țară de rahat” înseamnă că nebunul nu sunt eu.
Dar dacă reușiți să conștientizați faptul că România este o valoare acoperită din păcate de „bube, mucegaiuri și noroi” , cred că a sosit momentul să vă implicați mai mult în descoperirea de „sensuri noi”.
Ce vreau să spun?
Că am cunoscut sute de persoane emigrate care se lamentează de situația din România, dar care nu au mișcat un pai pentru a schimba această situație.
Moșgavrilă, de 10 ani emigrant în Italia