Sentimente

În preajma sărbătorilor, mai mult ca oricând, emigrantul simte apăsătoare depărtarea de casă. Fiecare dintre noi are sentimentul că lipsește un „ceva” în desfășurarea sărbătorilor în străinătate.
Unii dintre noi ar putea spune că le lipsește bucătăria tradițională românească. Ce dacă marele regizor Francis Ford Coppola a spus că nu e prea bună ? E a noastră și ne lipsește. Pentru că, trebuie să știți că nimeni nu a reușit, în ciuda tuturor eforturilor să gătească în Italia ca la mama acasă. Că o fi vina ingredientelor sau chiar a apei după cum spun unii, cert este că sarmalele, murăturile, cârnații, răciturile sau cozonacul nu au gustul românesc. Asta în cazul în care nu s-a reușit să se eschiveze ochiul vigilent al vameșului și să se „importe” produsele citate direct din zona de origine.
Alții dintre noi vor spune că le lipsește atmosfera de sărbătoare creată de colinde magice sau grupurile de urători care amintesc vechi obiceiuri românești.
Trăind într-o societate occidentală care a transformat orice sărbătoare într-o cursă nebună după cumpărarea de bunuri materiale, simți că urăturile și colindele sunt ultimele manifestări culturale ce simbolizează cu adevărat spiritul sărbătorilor de iarnă. Și chiar dacă unii dintre românii de acasă consideră sâcâitor tot acel du-te-vino de copii colindători, nouă ne lipsesc acești îngeri care, cu cuvinte stâlcite, vestesc nașterea Domnului.
Ceea ce lipsește însă cel mai mult emigranților în preajma sărbătorilor este familia.
Oricât am încerca să ne amăgim că nu ne lipsește nimic, oricât am dori să credem că bunăstarea materială poate asigura fericirea personală, trebuie să recunoaștem că nimic nu poate înlocui căldura din sânul familiei lăsate acasă . Și mai mult ca oricând simțim lipsa acesteia în preajma sărbătorilor.
Pentru că marea majoritate a emigranților sunt nevoiți să stea departe de cei dragi, de părinți, de soți, de copii.
Și mulți dintre emigranți își vor reține cu greu lacrimile atunci când vor afla că propria mamă ar fi gata să-și dea pensia sau amărâtele economii pentru a plăti un bilet de avion și a-și vedea copilul aproape, măcar de sărbători.
Mulți dintre emigranți își vor reține cu greu lacrimile atunci când vor afla că propriul copil ar renunța cu ușurință la toate cadourile trimise de „Moșul din Italia” doar pentru a avea alături pe mami și tati.
Mulți dintre noi, emigranții, vom petrece și aceste sărbători departe de familie.
Și fiecare dintre noi vom fi nevoiți să ne stăpânim măcar o lacrimă.
Moșgavrilă,
de 10 ani emigrant în Italia