Adrian Irvin Rozei, un român stabilit în Franța din anul 1967, care are pasiunea scrisului și colaborează cu o serie de periodice românești din Franța, Elveția, Danemarca, Australia, Noua Zeelandă, Canada, cu publicații din România, precum și cu postul “Radio România Internațional”, a publicat anul trecut în țară, la Oradea, cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bihor și a Societății Cultural-Științifice „AdSumus”, volumul cu titlul „Secante românești”.
Prezențe românești, artistice, științifice și literare, mai puțin cunoscute sau uitate, din toate colțurile lumii
Adrian Irvin Rozei (pe care „Monitorul de Suceava” l-a prezentat cu doi ani în urmă, când a făcut o donație de mostre mineralogice Muzeului de Științele Naturii din cadrul Muzeului Bucovinei, donație care împlinea dorința tatălui său, inginerul minier Ionel Rozei, care a trăit până la vârsta de 102 ani), care vorbește opt limbi și este membru al Societății Arheologice, Științifice și Literare din Beziers (una din cele mai vechi societăți savante din Franța), caută de mai multe decenii prezențe românești, artistice, științifice și literare, mai puțin cunoscute sau uitate, în toate colțurile lumii.
Faptul că a lucrat în diferite societăți din Franța și Germania, a dirijat exportul unor produse utilizate în industria minieră și s-a ocupat de exportul produselor chimice în Europa, America și Orientul Mijlociu, i-a oferit posibilitatea să călătorească și să cunoască o mulțime de oameni, între care și mulți români care și-au împlinit sau și-au destrămat destinul departe de casă.
Întâlnirile sale cu aceștia, urmele lăsate de români prin locurile prin care-au trecut, constituie subiecte pentru articolele sale, texte pe care le-a publicat în mai multe țări în limbile română sau franceză și pe care le-a reunit acum în această carte bilingvă.
De la „Povestea unei cărți poștale”, la relatări despre Lena Marconi, Nadia Gray și Ilarie Voronca
Texte stârnite de o imagine cunoscută, cum este „Povestea unei cărți poștale” (o carte poștală cu Ateneul Român, pe care a găsit-o pe masa unui anticar din Paris), de auzul unor cuvinte în limba română la terasa celebrei „Caffe Florian” din Piazza San Marco din Veneția (unde s-a întâlnit cu șase muzicieni de la Iași, care i-au cântat „Ciocârlia”, iar trecătorii s-au oprit din plimbare și, după ce-au ascultat încremeniți trilurile păsării, au izbucnit în aplauze), sau de umbra parfumată a ultimei soții a lui Sacha Guitry, românca Lena Marconi, misterioasa actriță presupusă a fi fiica lui Carol al II-lea al României.
Adrian Irvin Rozei ne poartă pe urmele lăsate la Cannes de frumoasa basarabeancă Nadia Kujnir (Nadia Gray, eleganta „Orhidee purpurie” al cărei prim soț a fost prințul Constantin Cantacuzino), care, stabilită în Occident, a jucat în peste 35 de filme, între care și „La Dolce Vita” al lui Federico Fellini) și ni-l prezintă pe editorul Denys-Paul Bouloc, cel care a colaborat și a fost prieten cu poetul Ilarie Voronca, dar care i-a cunoscut și pe Tristan Tzara, Sașa Pană, Constantin Brâncuși, George Enescu, Elena Văcărescu sau pe Pătrășcanu și Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Cine a fost Martin Pinchis și cum s-au întâlnit doi prieteni după 80 de ani
Aflăm din această carte cine a fost Martin (Marcel) Pinchis (arhitectul gălățean care a dezvoltat în anii ’60 conceptul de astro-urbanism și a fost unul dintre actorii polemicii internaționale provocate de construcția imobilului PANAM, proiectat de Walter Gropius), stabilit în Franța din anul 1971, unde s-a apucat de pictură, iar la vârsta de 84 de ani și-a cumpărat computer ca să-și promoveze singur lucrările) și asistăm la întâlnirea, după 80 de ani, a doi absolvenți ai Școlii de Mine din Saint Etienne (tatăl autorului, Ionel Rozei, în vârstă de 100 de ani, și un fost coleg, Louis Laravoire, „un tinerel de numai 98 de ani”).
Și, la final, să spunem că Adrian Irvin Rozei (cu care am vorbit la telefon cu doar câteva zile în urmă) va veni în primăvara acestui an în țară și va ajunge și la Suceava.
