Se poate și fără Pintea? Poate că da

Demențacare a cuprins întreaga planetă cu siguranță că va lăsa urme. Cred că și când se va eradica porcăria, vom continua să ne căutăm pe la botde măști când vom intra undeva, să ne așezăm la distanță de cei cu care stăm la aceeași masă, să evităm se ne pupăm cu cei dragi cum o făceam până anul ăsta, și așa mai departe. Cât de departe? Ce mai înțelegem din sport în general în momentul ăsta? Cu exemple, ca să nu credeți că spun prostii doar de dragul de a specula ori doar pentru a umple spațiul rubricii. Azi începe Campionatul European de Handbal feminin, o competiție la care indiferent de vremuri, România este printre favorite. Faptul că uneori fetele noastre reușesc doar să se facă de râs, că altă dată le zboară podiumul de sub tălpi tocmai când ți-era lumea mai dragă și speranța mai vioaie, că în unele cazuri au plecat fără speranță dar au reușit ceeace nimeni nu credea că se poate nu schimbă cu nimic datele problemei: este firesc ca una din marile și străvechile puteri mondiale ale acestui sport să se numere mereu printre protagoniste. Ei bine, în acest an, eu cel puțin eram convins că echipa noastră va avea un cuvânt greu de spus la Europene, cele mai multe dintre titularele probabile fiind la apogeul carierei și dorind să-și încununeze activitatea cu o mare performanță. Printre cele de la care așteptam să rupă gura Europei se numărași Crina Pintea, pivotul ajuns la 30 de ani, o vârstă numai bună de cățărat pe podium, eventual pe cea mai înaltă treaptă. Numai că exact în ziua plecării, Crina Pintea a fost scoasă din lot de COVID-19, situație în care nu mai știi pe cine să acuzi: pe ea însăși, pentru vreo neatenție, pe oficialii Federației și implicit ai Naționalei că nu au asigurat izolarea perfectă a locurilor de antrenament și de cantonament, pe vremurile absolut demente pe care le trăim cu toții, ori pur și simplu… soarta!, cum zic adolescenții, mai mult la mișto, în situații d-astea imposibile. Gaura rămasă în echipăprin plecarea Crinei Pintea este greu, chiar imposibil, de umplut. Totuși, poate că norocul ne va zâmbi în cele din urmă. Hai România!