Se impun sancțiuni noi

Având în vedere că eu sunt născut, educat (ei, cât s-a putut!) și crescut în țara asta nu doar prost, ci de-a dreptul cretin făcută, evident că în spiritul în care se acționeazăîn aceste vremuri de restriște, mă gândesc și eu că nu există destule motive pentru care să se impună amenzi exemplare, și ca atare trebuie reconsiderate și cele din sport, mai ales în privința valorii maxime la care pot (și trebuie!) să ajungă acestea. Urmărind, după cum v-am informat deja în precedentul meu articol, prima etapă de după „dezgheț” din primele două ligi din Germania, am constatat că una din acțiunile care se pedepsea cu cartonaș galben aproape de fiecare dată când se înscria un gol a dispărut complet din peisaj. E vorba de scoaterea tricoului și fluturarea acestuia pe deasupra capului, în apropierea gardului care desparte terenul de joc de galerie. Dacă era vorba de galeria ta, gestul acesta era de obicei însoțit de ducerea mâinii în care nu se afla tricoul către piept, mai exact în zona inimii. Simbolistica era la fel de simplă și de pătrunzătoare că a maneliștilor, când cântă despre bani („fără număr”!) și-și freacă un braț cu palma celuilalt, ori a rapper-ilor, care-și freacă… altceva, tot cu mâna! Ei, acum, că galeriile au dispărut de parcă n-au existat vreodată, ce naiba mânăsă duci, și unde, ca să arăți, de exemplu, că ești „câine până la moarte”!? Aici vin cu prima propunere, bazându-mă pe faptul că galeriile, chiar dacă fizic nu sunt prezente, ele continua să simtă și să gândească (așa se zice!) la unison cu sportivii favoriți, anume că jucătorii ar trebui amendați dacă nu duc mâna la piept, pe partea stângă, aidoma președintelui Iohannis după ce vorbește de ciumaroșie și își aratăiubirea nemăsurată pentru ciuma astălaltă. Am mai văzut, tot în Germania, și un gest în premieră: smulgerea fanionului de la colțul terenului și gesticularea cu el, tot către galeria absentă, urmarea firească fiind tot un galben, probabil deoarece obiectul nu se lăsa nici de-al naibii înfipt la loc. Am mai văzut și jucători pupându-se cape vremuri, și mă așteptam să văd arbitrii isterizându-se și trimițându-i direct la testare. N-a fost să fie, de unde concluzia că pupatul între băieți e privit ca un gest perfect normal.