Lavric Vasile (56 de ani), mecanicul auto din Rădăuți arestat preventiv de la mijlocul lunii aprilie a acestui an, fiind considerat principalul suspect în cazul dispariției a trei surori din Rădăuți, despre care se bănuiește că ar fi fost omorâte și îngropate, a trimis zilele trecute, din penitenciarul de la Botoșani, o scrisoare pe adresa redacției Monitorului de Suceava.
Lavric, intrat în greva foamei de mai bine de două săptămâni, își susține în continuare nevinovăția atât în povestea uluitoare a disparițiilor, cât și în privința tentativei de omor comise asupra fostei soții (Nicoleta Lavric – una dintre surorile dispărute), faptă pentru care zace acum în pușcărie și pentru care fost trimis în judecată de către procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Lavric: Prima dispariție, din 1995, a fost reclamată abia în 2014. „Iuliana avea doar 16 ani, oare cine răspundea de ea?”
În scrisoare, mecanicul auto din Rădăuți vorbește despre prima dintre cele trei surori dispărute, Iuliana, pe care nimeni nu ar mai fi văzut-o din 1995, de când fata avea doar 16 ani.
Vasile Lavric o acuză pe mama surorilor Iordache, Cornelia Iordache, că, deși au trecut aproape 20 de ani de când i-a dispărut prima fată, a făcut plângere abia în 2014.
„Iuliana avea doar 16 ani, oare cine răspundea de ea? A făcut plângere că să mi-o puie mie la dispariții (…) De ce nu se sesizează acum Parchetul sau cine e în putere, Asistența Socială?”, scrie deținutul, susținând că fosta lui soacră știe foarte bine unde se află fata ei.
De altfel, Vasile Lavric a declarat încă de la începutul anchetei că familia surorilor dispărute cunoaște unde se ascund acestea și a indicat chiar că s-ar afla pe teritoriul Italiei.
„Nu pot fi acuzat de ceva ce nu-i adevărat”
În scrisoarea pe care ne-a trimis-o, deținutul face referire și la acuzațiile fostei sale soacre, care susținea că înainte de dispariția Iulianei, a văzut-o pe fiica ei împreună cu Vasile Lavric: „Spunea că am urcat-o pe Iuliana Iordache în mașina mea, am înjurat-o și am plecat. Și de atunci nu mai știe nimic de ea. Vreau probe, nu pot fi acuzat de ceva ce nu-i adevărat. La Poliția Rădăuți nu se găsește nici o reclamație, fapt ce îl pot dovedi, nu m-a chemat nimeni să dau declarații despre acest incident și despre dispariție”, mai scrie Vasile Lavric.
Curios e faptul că până și în motivarea respingerii contestației făcute de Lavric împotriva arestării preventive, scrie negru pe alb că dosarul tentativei de omor este disjuns din cel în care se fac cercetări privind dispariția – atenție! – a doar două dintre surorile Iordache. Se face referire în acel document la doar două presupuse crime comise în aprilie, respectiv iunie 2005, atunci când au dispărut Nicoleta Lavric (31 de ani la acea vreme) și Ramona Iordache (18 ani). Cu prima mecanicul auto a fost căsătorit și au împreună un copil care astăzi are aproape 18 ani, iar cu a doua a avut o relație extraconjugală, în timpul căsniciei cu Nicoleta, lăsând-o însărcinată pe cumnata sa când aceasta avea doar 13 ani.
Deși a negat că ar fi copilul lui, testele ADN au dovedit contrariul.
„Martori mincinoși” în dosar. „Pe unul l-am prins cu mulți ani în urmă cu fosta soție în pat și l-am bătut bine”
Vasile Lavric susține că nu va renunța la protestul său (greva foamei) în penitenciar, asumându-și orice risc, „până ce justiția își va face datoria”.
Rădăuțeanul declară că împotriva lui au dat declarații mai mulți „martori mincinoși”.
Unul dintre aceștia i-ar fi furat găinile din curte în urmă cu mai mult timp, iar atunci soția din acea vreme a mecanicului auto, Nicoleta Lavric, nu a mai vrut să dea ochii cu respectivul. Cu toate astea, arată deținutul Lavric, martorul în cauză le-a povestit anchetatorilor că Nicoleta Lavric i-a relatat cum a fost lovită de soțul ei cu un ciocan în cap (agresiune petrecută, susțin procurorii, spre sfârșitul anului 2000 și încadrată la tentativă de omor).
Despre un alt martor, Vasile Lavric arată că „l-am prins cu mulți ani în urmă cu fosta soție în pat și l-am bătut bine”, iar respectivul i-a promis că o se răzbune, iar promisiunea de atunci s-a concretizat, arată bărbatul închis la Botoșani, în „minciuna” pe care le-a spus-o anchetatorilor.
„Voi lupta până la capăt, ca în cazul Țundrea, care a făcut opt ani nevinovat”
Vasile Lavric mai arată în scrisoarea trimisă că de ani de zile se judecă cu rudele fostei sale soții, în multe dosare fiind acestea fiind sancționate de oamenii legii.
Lavric mai arată că e tratat bine în penitenciarul de la Botoșani, însă, în afară de puțină apă, nu mai pune nimic în gură, refuzând hrana. „Voi lupta până la capăt, ca în cazul Țundrea, care a făcut opt ani nevinovat și chiar dacă domnul procuror se roagă să mor, să închidă cazul, să nu creadă că nu este un Dumnezeu”, invocă divinitatea rădăuțeanul.
Vasile Lavric vs. Cristian Cioacă
Dosarul surorilor dispărute de la Rădăuți, clasat în 2006 de procurorii criminaliști din Suceava, din lipsă de probe, a fost preluat la sfârșitul anului trecut de către Parchetul General.
În luna aprilie a acestui an, anchetatorii au descins la Rădăuți, unde au făcut săpături în curtea casei părinților lui Vasile Lavric, unde suspectul își are și atelierul auto.
Au găsit mai multe fragmente osoase și l-au săltat pe Lavric, iar în ziua următoare l-au arestat. Nu în dosarul disparițiilor, ci într-unul disjuns, în care mecanicul auto a fost pus sub acuzare pentru o presupusă tentativă de omor comisă în urmă cu 14 ani, când i-ar fi dat cu ciocanul în cap fostei soții.
Aceasta din urmă a mai stat după agresiune încă cinci ani cu Vasile Lavric și abia în aprilie 2005 a introdus cerere de divorț, iar câteva zile mai târziu, a dispărut.
Curios însă este de ce această tentativă de omor nu a fost cercetată și de criminaliștii suceveni, mai ales că aceleași documente medicale și declarații ale victimei, depuse acum de anchetatori, existau și la vremea respectivă.
Revenind la firul evenimentelor, la o zi două după ce Lavric a fost arestat, apare informația că oasele găsite în curtea părinților acestuia ar fi de proveniență animală. Procurori și polițiști de la București se întorc, la o săptămână de la prima percheziție, din nou la Rădăuți și se apucă iarăși de săpat, în aceeași curte. De data acesta, găsesc alte fragmente osoase, majoritatea îngropate în veranda casei. Culmea, și acestea tot de animal, stabilesc ulterior experții care le-au analizat.
Săptămâna trecută, aflăm că anchetatorii de la București s-au întors iar în județ, de data aceasta în zona Sucevița, unde au făcut mai multe săpături, sperând să dea de urma cadavrelor surorilor dispărute.
Cert e că în lipsa cadavrelor le va fi extrem de greu procurorilor de la Parchetul General să dovedească scenariul potrivit căruia Lavric ar fi fost cel care le-a ucis pe surorile Iordache și le-a ascuns apoi trupurile neînsuflețite. E, dacă vreți, așa cum am scris de la început, un dosar cât trei „Elodia”. Însă, în cazul lui Vasile Lavric, anchetatorii nu au găsit probe concrete, precum cele din cazul lui Cristian Cioacă (condamnat recent la 15 ani de închisoare): urme de sânge prin tot apartamentul autorului, urme acoperite prin zugrăveli repetate, precum și uniforma și multe alte obiecte aparținând fostului polițist și ale avocatei dispărute aruncate într-o râpă.
E drept că disparițiile celor trei surori Iordache sunt explicabile deocamdată doar prin varianta actelor criminale, că Vasile Lavric, în 2005, când a fost anchetat prima oară, a picat testul cu detectorul de minciuni, și că mai toate indiciile anchetatorilor duc la ipoteza că mecanicul auto ar avea legătură cu disparițiile, însă, fără probe concrete, nu e de ajuns.
Asta doar dacă anchetatorii, care s-au întors la București doar cu câteva resturi de oase de animale, nu au și alte probe care să dovedească o eventuală vinovăție a rădăuțeanului închis acum la penitenciarul Botoșani pentru o presupusă faptă comisă tocmai în anul 2000.
