Dragă România,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizităm la răstimpuri, dar nu ne mai înțelegem de foarte mult timp. Îți scriem acum pentru că mai mult ca în alte dăți trebuie să deschizi ochii. De ceva timp primim întrebări pe stradă, la ore, de la cunoscuți: „De ce la 20 de ani de la Revoluție mai votezi comuniștii?” Ne este greu să răspundem pentru că ne este greu să ne uităm înapoi. Priveliștea este mult prea tristă și, de multe ori, de neînțeles.
Am plecat, cu mai mult sau mai puțin timp în urmă, cu speranța de mai bine. Lucrurile păreau să fi intrat pe un făgaș normal, părea că, încet dar sigur, ceva avea să se întâmple. Povesteam cu mândrie colegilor mai europeni decât noi cum România începe să devină ceea ce ne-am fi dorit cu toții să devină: o țară puternică, cu cetățeni informați și implicați. O țară de care eram mândri. O țară căreia nu-i era teamă să lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astăzi, în schimb, dezamăgirea ne-a cuprins pe toți. Ce blestem te bântuie, România, ca să îți poți încă iubi călăii? Călăii care mai întâi te-au sărăcit ca să te poată manipula mai ușor. Călăii care, apoi, și-au dat seama că nu e așa greu să obțină ce-și doresc.
Câțiva potentați au ajuns în posesia principalelor mijloace media. Cunoaștem puterea lor pentru că trăim și noi într-o societate dependentă de media. Numai că în România lucrurile și-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi închipuite ca să acopere adevărata dictatură a Parlamentului. Pe 1 Decembrie, televiziunea națională a uitat să îți spună „La Mulți Ani!”. A ales, în schimb, să transmită întâlnirea electorală a unui candidat. Tot pe 1 Decembrie, bunul-simț a fost înjosit, când principalele televiziuni de știri au mințit în legătură cu contra-manifestația timișorenilor.
Și, apropo de Timișoara, pe 1 Decembrie ai fost umilită ca parcă niciodată până acum. Eroii Timișoarei și ai rezistenței anticomuniste au murit ieri a doua oară, când au fost folosiți atât de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede că nu știm ce s-a întâmplat. Că suntem tineri, că n-ar trebui să vorbim așa ușor despre trecut. Dar uiți, dragă România, că avem cu toții părinți. Bunici. Oameni care au fost acolo, de față atunci când oprimarea a devenit insuportabilă. Oameni pe care i-am ascultat, înfricoșați, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, în 1990, treceau granița în Bulgaria, ca să ne cumpere lapte sau jucării. Oameni pe care noi îi respectăm, pentru că ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, însă, se pare că nu-i mai respecți. Ți-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul față de cei care ți-au (re)dat viață?
N-am uitat, România, și nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita poveștile bunicilor, mai înspăimântătoare decât orice film horror, pentru simplul motiv că s-au întâmplat cu adevărat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decât atât, nu putem uita ceea ce chiar noi am trăit, în 2000-2004. Baronii locali. Jurnaliștii anihilați. Spălarea de bani. Ouăle domnului Năstase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricăror investiții străine solide. Privatizările pe un euro. Programul „Cornul și laptele” sau, mai precis, „Cornul mucegăit și laptele acrit”. Ți-aduci aminte acum?
Ce este însă poate cel mai dureros este eliminarea oricăror standarde în dezbaterea electorală. Filme trucate, acuzații fictive sau nu umplu ecranul televizorului. A avea „față de președinte” devine mai important decât a avea forța de a fi președinte. Știrea unei numiri românești în Comisia Europeană sau o dezbatere pe politică externă între candidați sunt îngropate de „dezbateri” lipsite de candidați. E atât de simplu, România, să-ți dai seama că ești manipulată. E atât de simplu, și nu e prea târziu. Deschide ochii și privește în jur: cine sunt cei care-ți vor binele? În 2004, ca un copil abuzat, ți-ai câștigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei să te întorci? La aceleași probleme pe care le cunoști deja? La aceleași tristeți? Sau mergi înainte, pe o cale nu neapărat ușoară, dar corectă? Gândește-te bine.
Nu ești un stat de drept, România. Ești un stat nereformat în care magistrații își permit să intre în grevă sfidându-l și sfidându-ne. Un stat în care Parlamentul și oamenii politici sunt marile piedici în calea reformei. Un stat în care cei care încearcă să reformeze sunt acoperiți cu mocirlă de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem să fie al nostru și în care nu vrem să ne creștem copiii. Dar avem încă încredere în tine. Duminică hotărăști dacă îți îmbrățișezi sau nu călăii. Duminică hotărăști cât preț pui pe viețile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminică hotărăști dacă ne întorci încă o dată spatele sau nu. Duminică putem fi mândri sau dezamăgiți. Ține doar de tine.
Cu multă dragoste,
Un grup de tineri români care studiază în străinătate
Bogdan Ivanel, Masterand în Studii Rusești și Est Europene la Universitatea Oxford
Ermina Strutinschi, Masterand în Studii Rusești și Est Europene la Universitatea Oxford
Rafaela Peteanu, Studentă la Științe Sociale și Umaniste la Universitatea Utrecht
Delia Nicolaescu, Masterand în Media Culture la Universitatea Maastricht
Adnana Cruceanu, Studentă la Științe Sociale la Universitatea Utrecht
Ioana Garlea, Masterand în Fizică Teoretică la Universitatea Utrecht
Tamara Baleanu, Masterand în Culture and Society la London School of Economics (LSE)
Flavia Grosan, Studentă la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen
Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen
Ștefan Rusu, Masterand în Marketing Internațional și Management la BI Norwegian School of Management
Adelina Popescu, Studentă la Științe Sociale la Universitatea Utrecht
Alexandra Rusu, Studentă la Studii Economice la Universitatea Utrecht
Otilia Ciobanu, Studentă la Științe Sociale la Universitatea Utrecht
Iuliana Kanya, Studentă la Bute Medical School la University of St Andrews
Mihai Voica, Masterand în Inginerie Electrică la Jacobs University Bremen
Ioana-Delia Grigoriu, Student la Computer Systems Engineering with Business Management la Universitatea Birmingham
Silvana Enculescu, Masterand în International Journalism la Universitatea Leeds
Irina Teodora Gheorghe, Masterand în “Science in Operational Research” la School of Maths and Engineering a Universității din Edinburgh
Rimona Afana, Masterand în Studii de Conflict la Universitatea din Amsterdam
Carmen Manea, Studentă la Media & Cultural Studies with Global Politics la Canterbury Christ Church University
