Mai mulți scriitori, între care Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Nora Iuga și Mihai Șora, fac un apel la Președinție, Guvern și Primăria Capitalei să cumpere Casa Monteoru, fostul sediu al USR, care a fost restituit recent moștenitorilor familiei Monteoru.
Tribunalul București a decis, în aprilie 2010, ca sediul Uniunii Scriitorilor din România (USR) – Casa Monteoru să fie restituit în natură moștenitorilor familiei Monteoru, respectiv Ioana Angelescu și mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Casa Monteoru, situată pe Calea Victoriei nr. 115 din București, este clasată ca monument istoric de interes național în Lista Monumentelor Istorice din România.
Decizia Tribunalului a fost atacată la Curtea de Apel București. Pe 1 februarie 2013, Curtea de Apel București a respins recursul ca nefondat, decizia fiind irevocabilă. Astfel, până pe 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor trebuia să evacueze Casa Monteoru, lucru care deja s-a întâmplat. Potrivit unui anunț de pe site-ul USR, începând din 30 martie, uniunea are sediul în clădirea din spatele Casei Vernescu, tot pe Calea Victoriei, dar la nr. 133.
În acest context, pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România a fost postat, joi, un document intitulat „Apel pentru Casa Monteoru”, în care mai mulți scriitori atenționează autoritățile statului că imobilul Casa Monteoru este în pericol să dispară și solicită Președinției, Guvernului și Primăriei Capitalei să facă demersuri pentru răscumpărarea clădirii de la actualii proprietari.
„O clădire cu profunde semnificații culturale din centrul Bucureștiului va dispărea, începând cu data de 15 aprilie a.c., din circuitul public. Casa Monteoru s-a numit cândva Casa Scriitorilor «Mihail Sadoveanu» și a găzduit întâlniri ale scriitorilor de primă mărime, întâlniri cu mari personalități ale literaturii universale, premianți Nobel. Umbrele marilor scriitori români Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Marin Preda, Nichita Stănescu și câți alții se întâlnesc aici, în Sala Oglinzilor și în holul monumental al acestei case, cu nume celebre ale literaturii universale, care le-au trecut pragul, precum: Umberto Eco, Pablo Neruda, Mario Vargas Llosa, Günther Grass, Saul Bellow și mulți alții”, se spune în documentul „Apel pentru Casa Monteoru”.
În document se mai spune că în Casa Monteoru s-au desfășurat ședințele Consiliului Uniunii Scriitorilor în anii dictaturii ceaușiste, „fiind, cu siguranță, singurele prilejuri când se lua poziție public și răspicat împotriva cenzurii și a «prețioaselor indicații»”. „Aici s-au auzit vocile celor care contestau «prețioasele indicații», printre care Dan Deșliu, Ana Blandiana, Dorin Tudoran, Octavian Paler, Mircea Zaciu, Bujor Nedelcovici, Mircea Dinescu. Aici au activat mai toți marii scriitori ai celei de-a doua părți a secolului precedent, cei care populează astăzi manualele de literatură română”, se spune în documentul citat.
Potrivit apelului, Casa Monteoru „a fost redată de justiție moștenitorilor fostului proprietar și este în pericol să dispară și odată cu ea să fie ștearsă toată această memorie culturală acumulată între acei pereți”.
„Statul român, cel care a fost proprietarul ei până acum câțiva ani, poate să redevină, legal, proprietar și să o redea circuitului cultural, așa cum a făcut în alte situații similare (vezi cazul sediului UNITER de pe str. George Enescu). Ne permitem chiar să afirmăm că statul român, prin organismele sale alese și numite, are datoria de a cumpăra această casă, a o restaura, pentru că este vorba de un monument istoric și de arhitectură, ca unul în care se mai poate regăsi stilul lui Ion Mincu, pentru a o transforma într-un centru cultural, unde să aibă loc evenimente literare și artistice de importanță națională. Renunțarea la folosirea publică a acestei case este, așa cum afirmă un cunoscut arhitect de azi, «ștergerea cu buretele a unei fabuloase aduceri aminte»”, se spune în document.
„Facem un apel la toate organismele statului, de la Președinție la Guvern și la Primăria Municipiului București, să nu-și uite datoria pe care o au față de istoria culturală a României, că aceasta este, în fond, componenta cea mai importantă a identității noastre naționale, în cadrul Uniunii Europene”, se mai spune în „Apelul pentru Casa Monteoru”.
Apelul este semnat de Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Dan Hăulică, Varujan Vosganian, Gabriel Dimisianu, Romulus Rusan, Ion Pop, Marta Petreu, Mihai Șora, Horia Gârbea, Denisa Comănescu, Marian Drăghici, Dan Cristea, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vartic, Mihai Zamfir, Livius Ciocârlie, Nora Iuga, Magda Cârneci, Luiza Palanciuc, Sorin Lavric, Simona Vasilache.
În document se mai spune că toți cei care doresc să se alăture acestei cauze pot semna apelul și pe site-ul www.petitieonline.ro. Până în momentul difuzării acestei știri, apelul este semnat pe acest site de 195 de persoane.
Pe 22 februarie, Nicolae Manolescu, președintele USR, a declarat pentru MEDIAFAX că uniunea nu poate face nimic pentru recuperarea Casei Monteoru. „Am avut foarte multe procese, acesta (ultimul, n.r.) este de evacuare. Este ultima instanță, nu se mai poate face nimic”, a declarat atunci Nicolae Manolescu.
Tot atunci, Nicolae Manolescu a fost întrebat de MEDIAFAX dacă a discutat cu reprezentanții Primăriei Municipiului București sau cu cei ai Guvernului despre o posibilă răscumpărare a Casei Monteoru de la actualii proprietari, pentru darea din nou în folosința USR, așa cum s-a întâmplat în cazul actualului sediu al Uniunii Teatrale din România (UNITER). Retrocedat în 2006 fostului proprietar, imobilul a fost cumpărat un an mai târziu de Primăria Municipiului București, pentru suma de 2,3 milioane de euro – fără taxele aferente tranzacției -, și dat din nou în folosință UNITER.
„Asta se întâmpla în vremuri mai bune decât acum. Și nu este vorba de același tip de imobil. Ăla (sediul UNITER, n.r.) e un imobil oarecare să zic așa, iar ăsta (Casa Monteoru, n.r.) este imobil de patrimoniu. Eu nu cred că cineva, la ora actuală, Primăria sau Guvernul ar avea bani să răscumpere un asemenea imobil (Casa Monteoru, n.r.). Nu știu, nu cred. Cel puțin acum trei-patru ani, când a început balamucul, noi ne-am interesat. Am întrebat, am vorbit cu Caramitru, el a prins vremuri bune și era o clădirea banală, a cărei răscumpărare a costat câteva milioane, aici e vorba de mai mult, presupun”, a spus Nicolae Manolescu.
Pe de altă parte, Ioana Angelescu, moștenitoarea familiei Monteoru, a prezentat, într-un interviu acordat MEDIAFAX și publicat în 29 martie, planurile sale privind Casa Monteoru, precizând că aceasta va fi restaurată și transformată într-un centru multicultural.
„Primul nostru obiectiv este să putem salva acest imobil, iar primul lucru pozitiv este intrarea în legalitate a regimului proprietății. După cum s-a vehiculat destul de mult în ultimii ani, pe toate canalele media, casa nu putea fi salvată, nu putea fi restaurată, nu se putea bate nici măcar un singur cui atât timp cât nu se stabilea regimul juridic al proprietății (…) În al doilea rând, este foarte greu ca, după 70 de ani de exploatare, așa cum s-a făcut ea – nu mai comentez acum -, să iei o decizie din asta de azi pe mâine. Și eu nu pot să vă promit că săptămâna viitoare sau peste o lună de zile casa deja va arăta ca o minunăție, așa cum merită pe harta Bucureștiului. Este destul de greu. În orice caz, noi dorim să o salvăm, suntem singurii care o putem salva, pentru că îi cunoaștem foarte bine istoria, cunoaștem foarte bine istoria primilor ani ai acestei case. Avem documente, avem planurile primilor arhitecți. În primul rând, este vorba de Ion Mincu și, apoi, de Nicolae Cuțarida. Este vorba despre o restaurare în regim de patrimoniu, deci cu respectarea statutului de monument de importanță națională al casei. Aceasta este posibil. Acesta cred că este un element de asemenea pozitiv în viața acestei case. În al treilea rând, casa așa cum se prezintă ea și cum dorim să se prezinte pe viitor, va fi dedicată tot scopurilor culturale, va fi o casă deschisă, în care scriitorii își vor putea lansa lucrările, operatorii vor putea filma. Eu vreau să fac chiar și o arhivă a filmelor care s-au turnat de-a lungul anilor în această casă, pentru că, de la Radu Gabrea la Costa-Gavras, au fost foarte mulți regizori, operatori care au lucrat în această casă și care au lăsat documente extraordinare despre istoria casei în ultimele 3-4-5 decenii”, a spus Ioana Angelescu.
Ea a mai spus că vrea să transforme Casa Monteoru într-un centru multicultural, în care vor fi bineveniți toți artiștii și oamenii de cultură.
Ioana Angelescu a mai spus că a început demersurile pentru recuperarea Casei Monteoru în 1999. „Sunt 14 ani de când am început aceste demersuri. Le-am început pentru că nu exista legislația specială, exista numai posibilitatea pe calea dreptului comun (…), după care, după 2001 și apariția Legii 10, am suspendat acest proces și am trecut pe legislația specială, pe legislația impusă de regimul proprietății și așa am putut să anulăm donația (actul de donație a Casei Monteoru, făcut între Elena Lascar Catargi, fiica lui Grigore C. Monteoru, și ARLUS-Asociația Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică, care, potrivit moștenitorilor, s-a făcut în condițiile în care Elena Lascar Catargi a fost amenințată cu arma și forțată să doneze imobilul, cu tot ce exista în el, n.r.) și să mergem mai departe cu procesul”, a explicat aceasta.
Deși nu a exclus o vânzare a Casei Monteoru, Ioana Angelescu a spus că nu știe cine și-ar putea permite să cumpere un asemenea imobil de patrimoniu. „Nu ni s-a făcut absolut niciun fel de propunere. Dar, cunoscând istoria acestei case, știind care a fost contribuția marilor arhitecți, ar trebui să fii o instituție absolut conștientă că este vorba de un monument de patrimoniu de mare însemnătate și din cauza asta nu știu cine și-ar putea permite ca să cumpere și, în sfârșit, să o transforme în ce ar putea transforma, adică o nouă casă a scânteii sau o casă a scânteii de pe Calea Victoriei”, a mai spus Ioana Angelescu.
Uniunea Scriitorilor din România (USR) este succesoarea Societății Scriitorilor Români (SSR), care a fost creată în anul 1909 și a funcționat sub această denumire pînă în martie 1949. USR a folosit Casa Monteoru începând din 1952, iar, în 1997, Primăria a dat imobilul în folosința Uniunii pentru o perioadă de 49 de ani, potrivit reprezentanților USR.
Potrivit site-ului www.uniuneascriitorilor.ro, casa Monteoru-Catargi a fost construită în 1874, de Alecu Niculescu, și moștenită de fratele său, Nicolae Niculescu. Casa a fost cumpărată în 1883 de marele proprietar funciar Grigore C. Monteoru (1831-1898), cel care a înființat – pe moșia sa – stațiunea Sărata Monteoru din Buzău. La scurt timp de la achiziționarea ei, între 1887-1889, arhitectul Nicolae Cuțarida renovează radical clădirea, amenajând interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane pictate în stuc, cu lambriuri din esențe rare, cu scară monumentală.
Saloanele mari, cu oglinzi, aveau pereții tapisați cu mătase franțuzească, iar mobilierul era adus de la Paris. În micul parc din fața casei, Grigore Monteoru a amplasat trei statui pe care le adusese din Grecia, cărora li s-au adăugat încă două, realizate în 1898 de sculptorii Ion Georgescu și Ion Valbudea, înfățișând agricultura și industria românească (acestea din urmă au dispărut în 1917).
După Primul Război Mondial, casa a adăpostit, un timp, Legația Poloniei (în 1923), rămânând apoi în posesia fiicei lui Grigore Monteoru, Elena, și a soțului ei Lascăr L. Catargi până în 1949, când a fost naționalizată, se mai spune pe site-ul USR.
