Tehnica modernă nu a „invadat” încă în viața multor copii din Suceava, iar în unele colțuri ale județului lecțiile la matematică se mai predau încă tot cu abacul. Deși pare o metodă învechită și rudimentară, cărțile pedagogice pledează totuși pentru folosirea acestui instrument de calcul la clasele mici, întrucât îi ajută pe copii să acceadă la conceptul abstract al numerelor plecând de la obiecte concrete.
Aparțin aceleiași generații, pornesc în viață cu aceleași șanse, și totuși diferențele dintre unii și ceilalți sunt izbitoare. Este vorba despre elevii care învață în cătunele și satele mici ale județului și cei din mediul urban. Primii vin la școală după kilometri buni parcurși pe jos sau, dacă au noroc, cu căruța, alții aduși în fiecare dimineața cu mașina. Pentru copiii din satele izolate școala este de cele mai multe ori o casă mică, cu două încăperi, cu bănci vechi de pe vremea bunicilor, pentru cei din orașe școala înseamnă o clădire impunătoare, cu geamuri termopan, cu bănci ergonomice, cu parchet lustruit și mochetă moale, cu sisteme de supraveghere video, și mai nou, cu table și bureți inteligenți, coordonate electronic.
Cât despre tehnică, printr-un program național, toate școlile, atât din mediul urban, cât și din mediul rural, au fost dotate cu calculatoare, însă elevii din micile localități ale județului le-au văzut, le-au atins, le-au deschis și le-au închis la loc. De internet au auzit, însă la ei în sat încă nu a ajuns și nici nu se știe când o să ajungă.
Un singur elev din clasă are calculator acasă
Astfel de copii am găsit în două localități din comuna Moldovița din județul Suceava.
În capătul satului Demăcușa, la poala muntelui, se află școala din localitate. O clădire veche, cu tencuiala scorojită, în care învață o mână de elevi de școală primară și câțiva preșcolari.
În clasa învățătoarei Angela Balabașciuc învață 14 copii. Opt dintre ei sunt în clasa II-a, iar șase în clasa a IV-a.
Învață într-o clasă pe care învățătoarea a făcut-o cât mai primitoare pentru ei, cu pereții acoperiți cu hărți vechi, cu portrete ale scriitorilor, poeților și domnitorilor din istoria țării.
Două table din lemn, o sobă de teracotă care încălzește sala, bănci acoperite cu huse cusute la comandă și două dulapuri din lemn, unul cu materiale didactice și unul bibliotecă pentru cei mici, ocupă clasa în care își petrec zilnic, câte patru ore, elevii doamnei Balabașciuc.
O numărătoare înaltă, cu bile mari din lemn, este „calculatorul” clasei la școala din Demăcușa. Este veche de 50 de ani, iar învățătoarea spune că este foarte utilă la clasa întâi, la orele de inițiere în matematică.
Școala din Demăcușa a fost dotată cu cinci calculatoare. Elevii au fost instruiți să-l folosească, însă învățătoarea spune că „din cauză că nu putem avea conexiune la internet, e mai greu să facem prezentări pentru ei sau să-i învățăm să navigheze”.
Din cei 14 elevi din clasă, doar doi au calculatoare personale acasă, iar unul singur are și conexiune la internet. Este singurul elev din școală care a spus că are adresă de e-mail și de Yahoo Messenger, însă, din păcate, spune el, nu are și prieteni cu care să vorbească.
Prezentarea unui referat pe o anumită temă pentru elevii din Demăcușa înseamnă muncă, imaginație și inventivitate și nu doar două click-uri „copy” „paste”, ca pentru elevii înconjurați de calculatoare, imprimante și scanner. „Avem cărți foarte vechi, manuale, pe care nu le mai folosim de multă vreme, dar le păstrăm, pentru că decupăm de acolo imagini pe care le folosim pentru referate”, povestește învățătoarea.
Biblioteca clasei se află într-un dulap în care sunt așezate câteva cărți. Elevii le iau acasă, le citesc și apoi le înapoiază. „Când epuizează ce este în bibliotecă, până primim cărți noi, îi încurajez să vină ei cu cărți de acasă și să facă schimb între ei”, a mai spus învățătoarea Angela Balabașciuc.
Muzeu etnografic în școală
Pentru că sunt departe de oraș, iar vizitarea unui muzeu presupune, pe lână un drum mai lung, și o cheltuială, elevii din Demăcușa au un muzeu în școală.
„Le povesteam despre obiectele tradiționale vechi, despre portul popular, și mă tot întrebau cum arată, așa că am decis să le facem aici un mic muzeu”, povestește învățătoarea.
La capătul coridorului, lângă sala de clasă, se află micul muzeu etnografic, cu obiecte pe care copiii nu le cunosc. „Am adus scoarțe pentru pereți, icoane cu rame huțule vechi de 50 de ani, cofe, opinci, fotografii foarte vechi, veselă de bucătărie din lut sau lemn, pe care azi nu o mai găsim”, a mai spus învățătoarea Balabașciuc.
Tot în comuna Moldovița, la școala din localitatea Putna, învață șase elevi, de clasele I, II-a și a IV-a și 16 preșcolari de toate grupele. Este ultimul an în care elevii vor mai veni la această școală, pentru că unitatea este pe lista școlilor ce urmează să se desființeze, iar elevii vor fi duși la școala de centru.
Am ajuns la aceștia în pauză și i-am găsit în curtea școlii. Făceau oameni de zăpadă și se bulgăreau.
Odată intrat în sala de grădiniță, aveai senzația că ești în casa piticilor din povestea „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”. O clasă mică, cu o măsuță mică în centru, înconjurată de scăunele, o tablă mică din lemn, câteva rafturi cu păpuși, jucării, cărți și caiete, este grădiniță pentru 16 copii din localitatea Putna.
Școala este tot acolo, în clasa alăturată. O cameră mai mare în care se află doar șapte băncuțe, o catedră, o tablă și o sobă. Undeva, în colț, pe post de chiuvetă, pe un suport de lemn înalt e pus un lighean de plastic, iar mai sus, prins în perete, se află un rezervor mic din tablă, cu robinet.
Învățătoarea Roxana Vatamanu este anul acesta suplinitor la Școala din Putna. Zilnic face lecții pentru copii din trei ani de studiu diferiți.
Un singur elev din clasa învățătoarei Vatamanu are calculator acasă. I l-au adus părinții acum câteva săptămâni și i-au pus și internet. Nu a reușit încă să învețe foarte bine să-l utilizeze, însă spune că a învățat să intre pe Google și să caute desene animate, ceea ce și face zilnic, când se întoarce de la ore.
13 elevi dintr-o clasă nu știau ce-i calculatorul
Directoarea Grupului Școlar „Vasile Cocea” din Moldovița, Dănuța Mitric, a declarat că „în momentul în care elevii din localitățile mici ale comunei ajung la școala de centru, beneficiază de dotări și tehnică, întrucât unitatea a fost dotată în ultimii ani și dispune de calculatoare performante”.
Cu toate acestea, directoarea școlii a mai spus că „în urma unui sondaj pe care l-a realizat în anul școlar trecut, din 25 de elevi de clasa a VI-a, opt aveau calculator acasă. Alți patru elevi aveau acces la calculator la rude sau apropiați, iar 13 elevi dintr-o clasă nu știau ce-i calculatorul sau știau că poate fi folosit pentru jocuri”.
În mediul urban, situația este diametral opusă și puțini mai sunt elevii care nu au zilnic acces la un calculator și internet.
Potrivit unui sondaj realizat la nivel național, 64% dintre copiii sub 14 ani au acces la internet și mai bine de jumătate dintre aceștia se exprimă cu dificultate în scris din cauza comunicării prin intermediul Yahoo Messenger.
