Recentele, de fapt permanentele, întâmplări din ograda Rapidului sunt în egală măsură hilare și triste. Probabil că ar trebui scris și „penale” numai că asta e un fel de tradiție, de constantă a întregului fotbal românesc de multă vreme încoace, cel puțin de când l-au încălecat Nașu’ și Corleone. Iar dovada o constituie dosarele, multe și voluminoase, aflate în lucru la felurite organe presupus competente, niciodată finalizate.
Ceea ce se petrece acum la Rapid, probabil că ar putea constitui materialul pentru încă un dosar, probabil mai gros chiar decât cel al valizei lui Becali, despre care aflăm fără strop de mirare că a depășit 40.000 de pagini.
Actorii principali, românul Copos și arabul românizat (după vorbă, după port) Taher, mi se par doi rătăciți în sistem, nu fără voia lor, ci cu vădita intenție de a scoate profit pe toate căile, începând cu spălarea imaginii personale și terminând cu cea a banilor. Fiindcă, e lucru știut, fotbalul oferă această enormă șansă: de a face pierduți (din evidențele fiscale, desigur!) niște bani produși pe căi diverse, dar mai toate ilegale. Plus notorietatea care, minune dumnezeiască!, poate transforma un milițian ceaușist, din subspecia de Scornicești (Corleone) în ditamai parlamentarul prevăzut și cu imunitatea aferentă, ba și în mai ditamaiul vice prim-ministru, cazul lui Copos.
Așa zișii „investitori”, adică ăia care asemenea lui Copos, Becali, Pinalti etc. au pus mâna pe câte un club de fotbal, înainte de a investi ceva, și-au proptit temeinic dosurile pe bazele sportive, ba au și grohăit că statul nu se învrednicește să le mai dea și bani pentru a le moderniza, întreține etc..
Din peisaj, până mai ieri, lipseau „investitorii”străini, dacă-l exceptăm pe borfașul Zambon. Ei bine, iată-l: Taher, „cumpărătorul” Rapidului… pe vorbe, fiindcă aflăm că presupusul contract între el și Copos e, de fapt, unul… verbal! Mai pe înțelesul maselor largi populare: unul s-a prefăcut că vinde, iar celălalt că cumpără. De ce? Păi asta-i o întrebare pe care ar trebui să le-o adreseze lor procurorii. Care ar mai putea întreba și cei cu cele 6,5 milioane cu care n-a cumpărat nimic Taher, ci doar l-a împrumutat pe Copos! Iar ulterior, dacă tot n-avea nimic (din Rapid) cum se face că în numele clubului a contractat credite de alte vreo 10 milioane? Iar în timpul ăsta, sclavii celor doi se întreabă de ce dracu’ stăpânii, dacă și care or fi, de ce nu-i plătesc.
