Sclavi cu derogare

Este sezonul marilor transferuri. Vreau să spun al numelor importante. Ba și al sumelor. Se mai fac asemenea mutări și iarna, dar atunci mai mult de umplutură și, de regulă, nu transferuri propriu-zise, ci împrumuturi până la sfârșitul campionatelor. Cel mai important dintre cele concretizate până acum prin contract nu este însă al vreunui fotbalist, ci al unui antrenor: Felipe Scolari părăsește naționala Portugaliei în favoarea lui Chelsea. E mutarea care va aduce echipei lui Abramovici plusul de ofensivă care a privat-o de câștigarea Ligii Campionilor. S-ar putea spune că și plecarea lui Aragones, antrenorul proaspetei campioane europene, în Turcia, la Fenerbahce, are semnificație, numai că, spre deosebire de Scolari, el nu prea are acolo așa numitul „material uman”.
Dacă am ajuns la această formulare, atunci nu se poate să nu fi observat și dumneavoastră că patronii de la noi, indiferent de naționalitate, religie și alte cele, îi tratează pe fotbaliști exact așa, ca pe un material oarecare, și nu ca pe oameni. Ei sunt, în plin secol XXI, un fel de sclavi cu derogare de la istorie, fiind realmente la cheremul domnilor „investitori în fotbal” (altă sintagmă fără acoperire, de fapt de-a dreptul cretină, din moment ce n-am observat nici o investiție pe vreun stadion românesc pe banii vreunuia din ăștia), ale căror migrene sau stări euforice țin loc de grilă de transfer.
Ultimii căzuți victime se numesc Coman și Rădoi, ambii jucători de națională dar al căror viitor ca fotbaliști și ca oameni se lovește de hachițele unui Taher sau al unui Becali. Vor ei să plece? Foarte bine, n-au decât, zic „investitorii”. Numai că li se fixează asemenea prețuri de transfer încât nici o echipă, de nicăieri, să nu le poată plăti. În plus, domnii investitori, deosebit de „sensibili” la nuanțe, mai au și calea legală (doar la noi, cred) de a-i pedepsi prin debarcare la echipa a doua sau noua, pentru simplul motiv că au declarat că și-ar dori să joace la altă echipă. E ca o fabulă cu morala scrisă de Boloni: decât să închei un contract cu oricare „investitor” român, mai bine te duci la arabi sau la belgieni.