Schimonahul Nicanor – renumit ctitor de biserici

Spun părinții bătrâni că în anul 1941, când a ars acoperișul bisericii, crucea de pe turn a căzut și s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi, săpând puțin, s-au aflat oasele lui răspândind bună mireasmă.
Schimonahul Nicanor, de la Mănăstirea Sihăstria din Neamț († 1844)
Acest schimonah era de loc din Botoșani, rudă a starețului Ilarie din Mănăstirea Neamț. Toată viața sa a construit biserici prin sate, prin orașe și mănăstiri, căci în Moldova „meșterul Nicolae Cerneschi era vestită calfă de pietrari”.
Între anii 1821-1822, a zidit în Mănăstirea Neamț un corp de chilii, în partea de sud a incintei. Între anii 1823-1824 a zidit din nou, „cu a sa cheltuială”, biserica Mănăstirii Sihăstria. Între anii 1826-1840 a zidit biserica „Sfântul Ioan Teologul” de la cimitirul Mănăstirii Neamț și Agheasmatarul. A mai zidit un corp de chilii și biserica „Sfântul Ioan Teologul” la Mănăstirea Secu, un corp de chilii la Mănăstirea Agapia și altele. Precum reiese din inscripții, cele mai multe biserici au fost construite gratuit, „prin osârdia și cu ajutorul iubitorului de Hristos, jupân Nicolae Cerneschi”.
Între anii 1841-1842, acest pururea pomenit ctitor de biserici se dăruiește pe sine cu totul lui Hristos, retrăgându-se la Schitul Sihăstria. Aici este tuns în schima monahală de egumenul Valerian, dându-i numele de Nicanor. În vara anului 1844 și-a săvârșit călătoria acestei vieți și a fost înmormântat lângă biserica ctitorită de el.
Spun părinții bătrâni că în anul 1941, când a ars acoperișul bisericii, crucea de pe turn a căzut și s-a înfipt chiar pe mormântul ctitorului. Apoi, săpând puțin, s-au aflat oasele lui răspândind bună mireasmă.
Așa binecuvântează Dumnezeu pe cei ce iubesc podoaba casei Sale.
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 362-363, Doxologia.ro)