Câteva sute de spectatori suceveni au aplaudat la scenă deschisă, în ultima zi din ianuarie, la Casa de Cultură a Sindicatelor Suceava, jocul actorilor din „Avarul” lui Moliere, scenele vesele, satirice la adresa societății, replicile spumoase, unele adaptate la vremurile tumultoase pe care le traversăm acum. O echipă de actori talentați, unii dintre ei foarte cunoscuți, au dezvăluit în „Avarul”moravurile și vicisitudinile unei familii burgheze, în centrul căreia se situează Harpagon, un personaj complex, stăpânit de zgârcenie și de egoism.
Decorul simplu, recuzita și jocul actoricesc au introdus publicul în atmosfera celei de-a doua jumătăți a secolului al XVII-lea. Tudorel Filimon – Harpagon, Eugen Cristea – Jupan Jaques, Jupan Simon, Cristina Deleanu – Frosine 1, Loredana Benga – Frosine 2, Jean Lemne – Valere, Vasile Filipescu – Cleante, Oana Gabriela Drăghici – Elise, Anne-Marie Zaharia – Marianne, Tomi Cristin, Florin Kevorkian și Daniel Nițoi au fost protagoniștii piesei „Avarul”. Fiecare dintre ei, că a avut rol principal sau secundar, a reușit prin jocul actoricesc, prin ținută, prin mimică, prin recuzită să aducă bună dispoziție, dar să trezească și semne de întrebare cu privire la societatea în care trăim.
Povestea se petrece în jurul lui Harpagon
Povestea se petrece în jurul lui Harpagon, tatăl zgârcit, preocupat doar de averea sa, temător că în orice moment cineva poate să-i fure comoara. Conflictele dintre tatăl avar și fiul său, ambii „îndrăgostiți” în mod diferit de aceeași femeie, creează multe momente amuzante, dar aduc în discuție și căsătoriile din interes care încă se petrec și în ziua de azi: dorința tinerelor de a se căsători cu bogătași, indiferent de vârstă, care după cununie, eventual după vreo trei zile de la eveniment, să le lase văduve și bogate.
Tot pentru avere, Harpagon, interpretat foarte convingător de actorul Tudorel Filimon, vrea să-și mărite fiica după un bărbat trecut de prima tinerețe, dar bogat. „Vreau ca fiica mea să se căsătorească în această seară cu un bărbat pe cât de înțelept, pe atât de bogat, și nemernica mi-a spus în nas că n-o interesează. Ce spui de asta?”, îl întreabă Harpagon pe Valere, bărbatul îndrăgostit cu adevărat de fiica avarului. „Ce spun eu de asta? (…) Spun că în principiu sunt de acord cu dumneavoastră și că nu se poate să nu aveți dreptate…”, a răspuns Valere cu umilință, cu supunere, având drept interes să intre în grațiile… viitorului socru. „Fac progrese admirabile în acest sens și descopăr că, pentru a câștiga încrederea oamenilor, nu există soluție mai bună decât să fii așa cum vor ei, să le citezi maximele, să le treci cu vederea defectele și să aplauzi ceea ce fac”, mai este una dintre replicile lui Valere.
O pagină de viață…
Dacă scenele, replicile din piesă sunt foarte actuale, adaptate la timpurile noi, fustele lungi, înfoiate, în formă de clopot, susținute în interior de arcuri subțiri de oțel, ale personajelor feminine care joacă în piesă, perucile, coafurile, costumele de epocă au dus publicul cu gândul la a doua jumătate a secolului al XVII-lea. „Avarul”, după cum a spus și actrița Cristina Deleanu, care a jucat rolul Frosine 1, „este pentru toți cei care vor să vadă teatru clasic, un teatru corect, curat, așa cum a început el cândva. Nu sunt exhibiții, nu sunt divagări de sensuri. E o piesă curată, fără schimbări și inovații. Acesta ar fi meritul lui Daniel Nițoi. E o plăcere să îl joci, e un text cu foarte multe intenții moralizatoare, care folosesc și zilelor noastre mai puțin delicate și mai interesate de conflicte minore”.
Spectatorul a văzut marți seară o pagină de viață tragicomică, în care personajul principal – avarul – distorsionează mai mereu realitatea, își chinuie copiii pentru a-și păstra bogăția, raportează totul la bani, iar de aici se naște o nebunie generală, în care apar lingușitorii, interese fel de fel. Copiii avarului sunt cei care se luptă cu orice preț pentru dragostea lor.
„Chimie” între actori și public
„Avarul” dă bani cu camătă, are tot interesul să-și rotunjească averea, șantajează, manipulează, se comportă ca un despot cu slujitorii, dar nu este mai blând nici cu copiii lui. În jurul lui, al avarului, se conturează personaje cu caractere diferite, cu slăbiciuni, cu dorințe, comicul fiind cel care se instalează în relația dintre personajul principal și ceilalți participanți. De mare efect au fost rolurile și replicile bine alese, jocul scenic deosebit al personajelor secundare din piesă (slugă, bucătar etc.) care au stârnit râsul la fiecare apariție pe scenă, dar și atunci când au interacționat cu publicul din sală.
Scenografia spectacolului este semnată de Simona Marcu, coregrafia le aparține Izabelei Bostan Kevorkian și Mădălinei Mechenici, iar ilustrația muzicală este asigurată de George Marcu. La finalul piesei, actorii au fost chemați și rechemați în fața publicului, prin aplauze la scenă deschisă.
