Scăpăm de iulie?

Luni dimineața, o voce veselă de la Radio România exulta: „Scăpăm acuși și de luna iulie!” Care-o fi bucuria? În 2019, ca totdeauna, am așteptat cu tonică speranță primăvara – și am avut parte de-o toamnă posacă și ploioasă. Am translat nădejdile către vară, care nici ea deloc nu ne răsfață: vai de cei ce și-au planificat concediile la mare la început de iulie! Iar când, în sfârșit, termometrele prind curaj să se dezmorțească, iacătă marea bucurie salutată de postul public național: „scăpăm de iulie”! De-ar fi după mine, mi-aș dori un iulie perpetuu, numai că, evident, se schimbă clima, și încălzirea globală aduce, la Dunăre și Carpați… ploaie rece și strănuturi. Se pare că mersul ciudat al norilor și curenților a fost prevestit inclusiv biblic, neobișnuita răcoare… fierbinte a veacului nostru putând fi descifrată de computere din paginile „Cărții sfinte”! Să credem, să nu credem? Dispar anotimpurile? Chiar totul să fi fost de înainte scris? Ideea de cod biblic a pus-o în circulație matematicianul evreu Eliyahu Rips și – atenție! – a fost confirmată de prestigioși cercetători de la universitățile Harvard, Yale, Universitatea Ebraică, precum și de specialiști în cifruri și coduri de la Pentagon. Pornind de la lectura lui Rips, ziaristul american Drosnin s-a dus prin 1993 la Ierusalim pentru a-i înmâna lui Ytzak Rabin o scrisoare de avertisment: în „Biblia decodată” numele Ytzak Rabin fiind intersectat de expresia „criminal va asasina”, erau imperios necesare măsuri de protejare. N-a fost luat în seamă. Peste puțină vreme, Rabin a fost împușcat mortal într-un atentat… Rămâne, zic eu, o întrebare: dacă toate predicțiile s-au îndeplinit, se îndeplinesc și se vor îndeplini, ce rost mai poate avea avertizarea? Ce ți-e scris, în frunte-i pus! Modalitatea practică a descifrării codului biblic necesită asistența calculatorului performant – motiv pentru care, probabil, tentativele de decodare n-au avut succes până-n zilele noastre – deși bănuiala încifrării exista din cele mai vechi timpuri (Newton și-a dedicat cea mai mare parte a vieții teologiei esoterice, încercând pătrunderea tainelor „criptogramei lui Dumnezeu”). Modalitatea de lucru este simplă: cuvintele Bibliei se înșiră fără spații între ele, apoi se citește câte o literă la 10, 20, 30, 40, 50 din cele astfel înșirate. După care se trece la litera următoare, citită iarăși pe sărite, după un model prestabilit. Un Toma Necredinciosul ca subsemnatul ar fi tentat să creadă că, la milioane și milioane de lecturi și combinații, nu-i exclus să apară termeni ce capătă oarecare sens prin „intersectare” cu litere mai mult sau mai puțin alăturate. Numai că revelațiile sunt spectaculoase: Homer apare ca „poet grec”, Shakespeare se „intersectează” cu „reprezentat pe scenă”, Beethoven și Bach figurează cu precizarea „compozitor german”, iar Rembrandt, cu „pictor olandez”. Inventatori și mari descoperiri situate, în timp, la enormă distanță de perioada scrierii textelor biblice, par a fi menționate cu surprinzătoare exactitate, utilizându-se cuvinte care nici nu existau pe atunci: Frații Wright – avion, Edison – bec electric, Marconi – radio, Einstein – „a răsturnat realitatea prezentă” ș.m.a. Până și aselenizarea lui Apollo 11 este menționată: „realizat de omenire, realizat de om”. Pentru verificarea demersului matematic în sine au fost supuse aceleiași cercetări pe calculator și texte laice precum „Război și pace”, ori „Crimă și pedeapsă”. Și aici s-a ajuns la nume proprii „prezise” (Kennedy, de pildă), dar care nu mai relaționează prin „intersectare” cu vreun alt cuvânt din text. Dați-mi voie să rămân sceptic și să continui să cred că o astfel de lectură rebusată poate schimba „Internaționala” în „God save the King!” (am mai folosit comparația, dar prea se potrivește, și… altă rimă n-am avut). Reputați oameni de știință, însă, înclină să acorde credit posibilei codări și decodări a Bibliei. Interesant este că rezultate similare s-au obținut și utilizându-se traduceri ale „Cărții Cărților” în alte limbi – deși litera cuvântului tălmăcit devine, fatalmente, alta față de aceea din originalul ebraic. Dincolo de toate, să ne bucurăm că, în textele nou apărute prin lectură decodificatoare, referirile la România rămân formidabile: „Grădina lui Eden”, „Casa lui Iisus”, „Casa lui Dumnezeu”, „Poarta cerului”.
Din poartă în poartă, deocamdată, într-un iulie incert, cerșim împrumuturi…