Toată săptămâna trecută s-a ținut la Roma summit-ul Fao (organism ONU pentru alimentație și agricultură). Mai marii lumii s-au reunit cu tam-tam și cu scopul declarat de a găsi soluții pentru estomparea foametei care amenință mare parte a lumii.
Presa italiană scrie despre rezultate nemulțumitoare, aproape un eșec al acestui summit.
Și eu, ca locuitor al Cetății Eterne, am fost nemulțumit de acest eveniment. Am fost nemulțumit de amplificarea traficului rutier până la nivel de blocaj total al circulației în oraș. Am fost nemulțumit de faptul că, aflat în trafic, am fost constrâns din cinci în cinci minute să-mi feresc mașina din fața vreunei limuzine bleu însoțită de sirene și girofaruri. Nemulțumit și de faptul că, pentru a ajunge la o destinație, am înconjurat jumătate din oraș din cauza unor străzi blocate din motive de securitate.
Ca cetățean al Europei am fost, de asemenea, nemulțumit. Am fost nemulțumit de enorma risipă ce s-a făcut pentru organizarea acestei săptămâni de întâlniri la nivel înalt.
O desfășurare enormă de forțe polițienești și o pregătire logistică enormă au un cost enorm.
Oare câți înfometați ar fi putut fi hrăniți dacă s-ar fi renunțat la zecile de auto-bleu ? Și câte sate africane nu s-ar fi putut bucura de abundența de bucate cu care s-au delectat „mai marii” timp de o săptămână, mic-dejun, prânz și cină? Dar, mai ales, câte nu s-ar fi putut face pentru populații din lumea a treia cu banii cheltuiți pentru organizarea summit-ului.
Oare mai marii lumii nu au auzit de internet ? Dacă tot au așa importante probleme de discutat, soluția ideală ar fi video-conferința.
Nu costă mai mult de un euro ora și poate reuni persoane din cele patru colțuri ale lumii.
Iar cu restul de 765,7 milioane de dolari pe care FAO le „topește” în fiecare an pentru susținerea structurii proprii s-ar putea face într-adevăr multe în folosul înfometaților.
Și ca român pot spune că sunt nemulțumit de acest summit și de toate întâlnirile dintre reprezentanți ai unor țări bogate care pun la cale destinele unor țări sărace.
Probabil în mentalitatea mea este adânc înrădăcinată vreo tară de origine comunistă, fiind eu educat pe vremuri de tristă amintire că occidentul și acțiunile sale trebuiesc privite și analizate cu reticență.
Dar, și mai probabil, refuzul visceral cu care întâmpin astfel de evenimente se datorează unui proverb românesc a cărui înțelepciune mi-a fost de nenumărate ori confirmată: „Bogatul nu crede săracului și sătulul nu crede flămândului”.
Și să i-o spună FAO lu’ Mutu că preadistinșii oaspeți nu mai pot de grija țărilor sărace. Parcă nu tot datorită unor țări bogate există țări sărace? Că doar legea echilibrului e universală : „Ca să pui într-o parte trebuie să iei din altă parte”.
Nu tot țările bogate și puternice au făcut legi care să le ocrotească interesele în detrimentul altor țări și așa sărace? Mă refer la toate embargourile și regulile economice restrictive inventate cu un singur scop de către statele bogate : păstrarea pozițiilor de leadership.
Exemplul cel mai elocvent îl avem chiar în România. Impunerea unor reguli pe care le-aș numi aberante, cum ar fi cota de lapte și procentul de grăsimi din lapte sau legile draconice pentru creșterea și comercializarea animalelor de carne precum și predilecția pentru importarea de produse agro-alimentare nu face decât să distrugă și ce a mai rămas din agricultura unei țări care în trecut era supranumită „grânarul Europei”.
Și nu tot țările bogate încearcă să „ne ademenească” acum cu mirajul cerealelor OGM și a culturilor de biocombustibili ?
Știu că a te împotrivi „progresului” impus este o luptă cu morile de vânt dar vreau să sper că vor mai exista țărani români care să facă agricultură în mod tradițional sau „ecologic”, cum spun boierii când vor să se fandosească.
Poate că așa și nepoții mei vor avea ocazia să mănânce o adevărată mămăligă românească și nu una făcută cu făină de porumb rezistent la ger dar modificat cu genă de somon finlandez.
Și poate că așa România, făcând în ciuda FAO-lui nu va fi afectată de foame. Ba din contra.
Moșgavrilă, de zece ani emigrant în Italia
