Dacă în acest Mondial fără fotbal până acum, dar în schimb cu vuvuzelele-alea cretine, există ceva demn de reținut, atunci e vorba de povestea absolut impresionantă a echipei Coreei de Nord, o țară unde comunismul a atins nu de ieri, de azi, forme diabolice, ci de zeci și zeci de ani.
Am aflat în timpul meciului jucat de nefericiții ăia contra Braziliei că sărăcuții veneau după un cantonament de 6 luni! Pentru omul obișnuit, european mai ales, asta echivalează cu o condamnare fără suspendare. Cu executare (sau execuție!?) la locul de muncă. Ei, ia imaginați-vă o asemenea chestie la echipa noastră națională. Sau la un club din Divizia A, unde știm că până și un cantonament de 48 de ore, înaintea unui meci decisiv pentru titlu sau pentru retrogradare este primit cu salutări de mamă la adresa conducerii și a antrenorului. Faptul că este mai degrabă o pedeapsă și nu un mijloc de ridicare a nivelului echipei o dovedește și atitudinea antrenorului român standard, care își bagă echipa în cantonament adesea după jocul pierdut sâmbătă, duminică dimineața!
Amintiți-vă în completare istericalele unui Borcea, în situații identice: „Gata! M-am săturat! De mâine dimineață bag toată echipa în cantonament!”. Și totul, repet, privit ca o pedeapsă cu durata de două zile. Imaginați-vă prin ce au trecut băieții ăia din Coreea timp de 6 luni și veți înțelege de ce nici măcar n-au avut puterea să se bucure la golul înscris Braziliei. Nici măcar autorul golului nu părea bucuros. Și în fond, de ce să se fi bucurat, din moment ce la el acasă nimeni nu l-a văzut când a făcut minunea, televiziunea comunistă transmițând doar înregistrarea, cu decalaj de 24-48 de ore, și asta doar când Coreea câștigă!? Iar fiecare înfrângere, nu contează în fața cui, e privită ca trădare de țară și poate fi „penalizată” cu o condamnare la moarte.
Poate exagerez, dar doar puțin. În urmă cu vreun sfert de veac, la Suceava au venit niște nord-coreeni, la un campionat mondial de aeromodelism. L-am tras de limbă pe antrenorul lor. Mi-a povestit că în Coreea de Nord, cei mai harnici dintre muncitori, care stau șase luni la rând pe panoul de onoare al fabricii, primesc drept premiu un tichet pe baza căruia au dreptul să iasă într-o seară fie la cinematograf, fie la restaurant! Probabil că la fel ar fi recompensați și fotbaliștii lor dacă ar aduce acasă trofeul mondial. Dar cred că între a deveni campioni mondiali pentru Coreea de Nord și a semna un contract pe doi ani cu o echipă de Liga a 5-a din Anglia, cu asigurarea dobândirii cetățeniei britanice, oricare din ei ar alege varianta a 2-a. De aceea și fotbalul Coreei e unul trist, trist. Cam la fel cu al României.
