– Recunoscut în țară ca fiind unul dintre cele mai bine organizate și dotate centre de recuperare din țară, Sasca oferă un trai decent pentru aproape 400 de suflete „rătăcite”, bolnavi psihic care nu mai „au scăpare”
– Personalul de la Sasca este perfecționat în Germania pentru a înțelege mai bine suferința fiecărui pacient în parte
Există locuri în care, dacă nu ai pășit niciodată nu poți să înțelegi că a fi sănătos este cel mai prețios lucru din lume. Există locuri în care timpul se măsoară diferit, oamenii se manifestă diferit, natura se exprimă în mod diferit, tocmai pentru a proteja niște ființe lipsite de apărare. Unul dintre aceste locuri este Sasca, „loc binecuvântat de Dumnezeu”, spun unii, „blestemat”, spun alții, oricum este spațiul care, de peste 40 de ani, „găzduiește” Centrul de Recuperare și reabilitare a Persoanelor cu Handicap, al treilea ca mărime din România, după cele de la Bacău și Techirghiol, dar considerat „occidentul” bolnavilor psihic. „Jos pălăria”, spun cei care poposesc în acest centru, dar mai ales angajații din alte centre de recuperare din țară care vin și iau „lecții” de la modelul nemțesc implementat la Sasca. „N-am eu acasă ce au bolnavii de aici”, au spus mai marii „înțelepți” care ar trebui să fie direct implicați în managementul acestor bolnavi psihic la nivelul întregii țări, numai că nu știu care ar fi dat sănătatea lui pe o cameră proaspăt văruită, cu televizor, așternuturi ce foșnesc la atingere și un meniu bogat….
– „Groparul”, „artista” și „decrețeii”
În Centrul de Recuperare și Reabilitare de la Sasca viețuiesc în acest moment aproape 400 de suflete, de toate vârstele, de toate profesiile, oameni care și-au lăsat familiile, copiii, sau, dimpotrivă, care au fost abandonați chiar de la naștere în spitale și orfelinate. Sunt vieți sfâșiate, sunt vieți care se sting, încetul cu încetul, în acest centru, de unde sunt duși pe ultimul drum tot de colegii de suferință.
Gabi B., cunoscut de colegi ca „groparul” (el fiind cel care scormonește adâncul pământului pentru a face loc unui „beneficiar” să se înscrie în „lumea celor drepți”) are 30 de ani, și a fost abandonat la patru luni într-un leagăn din București. Mama sa este din Gura Humorului, dar în tinerețe a avut acest copil „din flori”, pe care l-a ascuns de rude, de cunoscuți, și, mai apoi, l-a abandonat. Băiatul suferă de oligofrenie și devieri de comportament. După ce a stat mai mulți ani la spitalul din Siret, a fost internat la Sasca, unde trăiește de 21 de ani.
Vasilica are 38 de ani și este cunoscută printre bolnavi ca „artista – cântăreața”. Și-a petrecut întreaga viață prin leagăne, spitale, școli speciale, ca, mai apoi, de vreo opt ani să se „apropie” mai mult de cea care i-a dat viață, de mama sa care locuiește într-o localitate apropiată de Sasca, doar că și ea la rândul ei are un handicap și nu poate să o ajute cu nimic pe fiica ei. Se spune că fata a fost rodul unei „iubiri forțate” dintre mama sa și un bărbat „cherchelit”, în haine militare. Nu a fost greu să o convingem pe Vasilica să ne cânte ceva, acompaniată de colegii săi Dorel (orgă) și Rita (voce), un cântec sugestiv, până la urmă, „Căsuța noastră”.
Asta este Sasca pentru sutele de bolnavi adăpostiți aici, unii dintre ei fiind „decreței”, victimele unui regim „apus”, când Ceaușescu a introdus, în 1966, decretul prin care femeile nu mai puteau face întrerupere de sarcină. Peste 10% dintre bolnavii de la Sasca sunt „decreței”. 40 sunt intelectuali, persoane mature care au terminat o facultate, au lucrat o perioadă în societate, după care i-a secerat boala, studenți care și-au pierdut mințile în timpul facultății. Peste 25 de beneficiari ai centrului sunt etilici (alcoolici). Peste Mineta, boala „a căzut” în anul trei de facultate, la Iași. După ce și-a luat toate examenele, fiind studentă la zootehnie (tatăl ei a fost medic veterinar) mintea ei a luat-o razna. „Din păcate, nu colaborează cu noi, nu dorește să se implice în activitățile care se fac în atelierele de ergoterapie. Părinții ei sunt decedați, dar mai are un frate care o vizitează din când, în când. Îi place să coase goblenuri, să croșeteze, dar numai când vrea ea. Suferă de schizofrenie, boală care nu-i afectează gradul de inteligență, doar că are crize, intră în perioade de decompensare în care nu se poate înțelege nimeni cu ea”, ne-a spus asistentul social Veronica Grigorescu. Au existat și persoane care după ani de tratament, de terapie educațională, au reușit să revină în familie, la dorința familiei. Otilia și Costică sunt doi dintre beneficiarii centrului de la Sasca care au ieșit din centru, s-au căsătorit și au acum și un copil. Chiar dacă urmează în continuare tratamentul, cei doi au învins boala prin dragostea lor.
– Grupe de bolnavi cu nume de sfinți
Bolnavii de la Sasca sunt organizați în 21 de grupe, fiecare grupă fiind formată din 18 bolnavi. Grupele poartă numele unui sfânt din calendar. De ziua sfântului, aceștia au parte de o petrecere, numai că n-am putut să ne alăturăm „bairamului” pentru că nu era nici o sărbătoare în ziua vizitei noastre. În schimb am zăbovit mai mult la grupa „Sfântul Gheorghe”, unde am întâlnit tot felul de oameni: cu fețele schimonosite, brăzdate de o suferință veche…, de nici timpul n-o mai contabilizează, „oameni mari” care abia puteau să își înmoaie degetele în călimară pentru a umple o pagină cu o culoare roșiatică, de parcă era sânge țâșnit din venele acelui năpăstuit, sau altul care privea neputincios spre „minunea” realizată de colegul său, pentru că el se afla într-un scaun cu rotile, cu mâinile contorsionate, și privirea spre nicăieri. Pe ușa fiecărei grupe de bolnavi stă scris programul pentru fiecare beneficiar, pe zile. De aceea există 19 ateliere de recuperare alternativă. Terapie în atelierele de tricotaje, croitorie, țesătorie, atelier de făcut lumânări, cizmărie, pictură, sculptură, fitoterapie, împletit nuiele, muzică, ludoterapie – terapie prin joc, zootehnie.
– Bolnavi reeducați prin muncă
Fiecare bolnav în parte este prins în programul individualizat de recuperare, consiliere psiho-socială, alimentație corespunzătoare. Așa se face că de pe terenurile agricole aparținând Centrului de Recuperare s-au extras tone de cartofi, de legume din sectorul legumicol, iar carnea provine de la ferma zootehnică, care are peste 150 de porci în fiecare an, bovine și cai. În acest fel se reduc foarte mult costurile cu hrana necesară bolnavilor, și li se dă și lor o ocupație, bineînțeles cei care pot să lucreze, sub supraveghere.
Anul trecut, după cum ne-a spus directorul centrului Gheorghe Fron, care din anul 2000 ține frâiele acestui „univers al minților pierdute”, după legi germane, moștenite din familie, dar și cu sprijinul unor fundații din străinătate, a Forumului German din Gura Humorului (președinte Carmen Moroșanu), Fundația „Răsărit de soare”- Vatra Moldoviței (condusă de Margitta von Moltke), Erika Steinbacher (care a donat 1.000 de euro la sfârșitul anului trecut, din care s-au achiziționat televizoare pentru fiecare dormitor de la centrul de recuperare), „s-a finalizat noul corp al blocului alimentar, opt beneficiari au primit carnete de sănătate și instruirea necesară pentru a participa zilnic la servitul mesei, executarea curățeniei și a serviciilor solicitate de bucătarul șef, alți 50 de angajați s-au specializat în Germania, iar mobilierul pentru noul corp a fost executat în atelierul de tâmplărie”. La fel ca și directorul Fron, și angajații din acest centru consideră că datoria lor este să le arate bolnavilor „ce este mai frumos în această viață”, să facă totul ca acești oameni să sufere cît mai puțin, să se despartă de această lume demn, așa cum, poate, nu au făcut-o părinții lor care i-au abandonat fără milă în aceste centre de recuperare, fără regret, fără remușcări, fără suflet….
|
Fostul șef al aviației germane s-a „lecuit” la Sasca Fostul șef al aviației germane, Hugo S., unul dintre sponsorii Centrului de Recuperare de la Sasca, care vine anual în România, s-a vindecat, anul trecut, de psoriazis (boală de piele) cu „leacurile” de la Sasca. După multe tratamente în străinătate, Hugo a recurs la unguentul preparat în atelierul de fitoterapie de la Sasca, care l-a și vindecat. În acest atelier se prepară o pulbere din plante medicinale care în combinație cu mierea de albine face minuni, ceaiuri, unguente, tincturi din plante medicinale culese chiar din curtea centrului. |
|
Bolnavi tratați cu frunze dintr-un arbore ce a rezistat la Hiroshima De doi ani, Nicoleta Crețu și Luminița Ilincăi se ocupă de laboratorul naturist în care se prepară „buchetul de masă”, plantele din care li se fac zilnic ceaiuri bolnavilor, care le alină durerile și le ameliorează evoluția bolii. Miracolul acestor tratamente naturiste îl reprezintă frunzele de Ginkgo Biloba, un arbore despre care se spune că a rezistat atacului de la Hiroshima. În România există câteva exemplare din acest arbore, doar în orașele unde sunt grădini botanice. „Soțul meu a suferit de o boală foarte grea, care nu și-a găsit vindecare cu medicamente, iar această plantă, și altele combinate, l-au salvat. Această zonă este nepoluată și întâlnim toate plantele necesare bolilor existente. Beneficiarii noștri participă la programe de fitoterapie, ne ajută la culesul plantelor medicinale, și după ce au început să consume ceaiuri în fiecare zi „buchetul de masă”, cantitatea de medicamente prescrise s-a micșorat, bolnavii sunt mai liniștiți”, ne-a povestit Nicoleta Crețu. Trecerea de la ceaiul de „zahăr ars”, care le era administrat bolnavilor până în 1989, la ceaiul din plante medicinale a adus o ameliorare a comportamentului agresiv al unora dintre bolnavi. Mostre de la atelierul de fitoterapie de la Sasca au fost trimise la o expoziție din Elveția, de unde se așteaptă și un sprijin pentru achiziționarea unor instalații necesare gramajului și ambalării produselor naturiste, pentru ca să fie lărgită această „mică industrie” naturistă. Există și o cameră de relaxare unde, pe rând, se adună bolnavii, și unde găsesc doar plante, pietre, scoici, rădăcini de arbori, toate formând un ambient numai bun pentru ca mintea lor să se liniștească. |
