Sărindarul (de la cuvântul neogrec ta sarantaria – grup de patruzeci; în slavonă se numește soroc) este rânduiala de pomenire nominală a unui mort (sau a unui pomelnic întreg de morți) la 40 de Liturghii consecutive, mai ales în primele 40 de zile după moartea cuiva.
Această practică se întemeiază pe credința populară că în a 40-a zi de la moarte, după ce sufletul a străbătut vămile văzduhului și a vizitat raiul și iadul, se înfățișează la judecata particulară, pentru a i se hotărî soarta provizorie, până la Judecata de Apoi, soartă care se poate ușura, prin rugăciunile și milosteniile făcute de cei vii pentru cei adormiți. La sfârșitul celor 40 de Liturghii, se face Liturghie specială, cu parastas. Un fel de sărindar sunt și așa-numitele capete sau căpețele (se fac mai ales în Muntenia și Dobrogea), care constau în aducerea la biserică sau direct la mormânt, spre pomenirea mortului, a unei colive, cu un colac sau covrig mai mare (numit căpețel), vin și lumânare. Preotul face parastasul pe scurt (trisaghionul) și stropește mormântul cu vin.
(sursa: Ziarul Lumina)
