Sărbătoarea Sfântului Amfilohie de la Poceaev

În fiecare an în ziua de 12 mai este prăznuit Sfântul Amfilohie(1897-1971), care împreună cu Sfântul Iov sunt cei doi mari sfinți ai Lavrei Poceaevului, cea mai mare mănăstire de călugări din Ucraina. Moaștele lor întregi stau mărturie în racle, în peștera situată sub Catedrala Adormirea Maicii Domnului, acolo unde se află și o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului din sec. al XVI-lea, numită „Icoana care face să răsară soarele”.
Mai multe sute (sau poate mii) de credincioși din toate colțurile lumii vin zilnic în pelerinaj pentru a se închina Sfintelor moaște, Icoanei și Urmei Maicii Domnului, la Poceaev. Pentru că am fost acolo de nenumărate ori dar și pentru că parohia noastră a primit în dar câte o părticică din aceste Sfinte moaște, mă simt dator să scriu câteva rânduri despre Sfântul Amfilohie.
Sfântul Amfilohie este în primul rând un sfânt tămăduitor, care în viața sa a vindecat trupește dar și sufletește foarte mulți oameni prin minuni, fără a avea vreo școală medicală, ci doar cu puterea credinței și rugăciunii. A primit de la Dumnezeu mai multe daruri: darul profeției și al discernământului, darul facerii de minuni și al vindecării de boli, darul izgonirii demonilor, darul smereniei și al dragostei.
Sfântul Amfilohie cunoștea gândurile oamenilor, îi știa pe cei ce vin la el, fie cu gânduri bune dar și cu gânduri viclene, însă îi primea pe toți cu aceeași dragoste. În mod deosebit Sfântul a vindecat bolnavii psihic, considerând că acestea sunt bolile secolului, cauzate de duhul ateismului, izgonitor al harului Duhului Sfânt. Celor depresivi le recomanda metanii, purtarea cruciuliței la gât, evitarea fumatului și alcoolului, participarea la slujbe, postul și Sfânta Împărtășanie.
S-a născut pe 27 noiembrie 1897, în satul Ilovița Mică, regiunea Sumscina, unde alături de cei 9 frați ai săi a primit o educație creștină aleasă, având multă râvnă multă pentru rugăciune și dragoste de Biserică. De la tatăl său a învățat tratarea luxațiilor și îndreptarea oaselor. În anul 1912, la vârsta de 15 ani, a fost înrolat în armata Țarului, participând la Primul Război Mondial, fiind trimis apoi ca infirmier în Siberia. În 1919 se întoarce în satul său natal, unde ajută mulți bolnavi. În 1925 alege calea mântuirii prin monahism, intrând la Lavra Poceaev, în 1932 fiind tuns în monahism cu numele Iosif. După un an va fi hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. A absolvit cursurile Școlii Teologice din Lavra Poceaev. Mai târziu, după primirea Schimei celei Mari, noul său nume va fi Amfilohie.
În anii următori a îndeplinit mai multe ascultări: iconom, pomicultor, ajutor la pangar, cântăreț la strană, duhovnic al pelerinilor. Pe lângă toate acestea, Părintele îi vindeca pe cei bolnavi, chiar dacă era ziua sau noaptea, aproape sau departe, această veste a minunilor sale răspândindu-se pretudindeni în zonă. Tămăduitorul Amfilohie își găsea de fiecare dată timp pentru fiecare. Închinându-și viața lui Dumnezeu și aproapelui, Părintele Amfilohie a primit de la Dumnezeu darul cunoașterii cu duhul, darul vindecării bolnavilor. Părintele izgonea pe demoni, celor surzi le reda auzul, celor orbi vederea, celor suferinzi le oferea mângâiere. Petrcându-și ziua cu oamenii și în ascultări, Părintele se ruga mai mult noaptea spunând: „Ziua este pentru ascultare, noaptea este pentru rugăciune”.
Părintele iubea foarte mult natura. O simțea. Încerca să înfrumusețeze pământul cu flori și diferiți copaci. Primăvara era pentru el un anotimp al raiului, iar pădurea din timpul primăverii un paradis. Având inimă bună, Părintele se întrista foarte mult pentru sufletele oamenilor răi, pentru că răul nu stă în firea omenească. Dragostea sa față de oameni starețul o arăta prin faptă și de aceea oamenii veneau la el cu credință, umplându-și sufletul de harul divin. De multe ori repeta:” Cum vei fi tu pentru oameni, așa vor fi și oamenii pentru tine”.
Sfântul Amfilohie nu a scăpat nici de regimul comunist-ateu, în 1962 fiind arestat și trimis într-un spital de psihiatrie. Fiind apoi eliberat, s-a mutat în satul natal, dar oamenii au continuat să-l caute pentru a dobândi vindecarea bolilor. A construit un mic paraclis unde săvârșea slujbe și sfințea apa. Lângă acesta a pus o masă lungă pentru pelerini, căci pe toți îi chema la binecuvântata sa masă.
Sfântul Amfilohie a trăit pe pământ 77 de ani. După ce comuniștii au încercat să-l omoare de mai multe ori, l-au otrăvit cu mâncare și a trecut la cele veșnice pe 1 ianuarie 1971. Întreaga viață a Sfântului a fost o jertfire de sine adusă lui Dumnezeu și aproapelui în numele dragostei, pentru că dragostea este principalul rod al vieții creștinului, este legea vieții cerești,fiind nemuritoare.
La 23 aprilie 2002, la 30 de ani de la moartea sa, cu aprobarea Sfântului Sinod, Părintele a fost dezhumat și a fost găsit trupul său intact. Analizându-se viața, faptele și minunile Părintelui Amfilohie de la Poceaev, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina a hotărât ca acesta să fie adăugat la numărul tuturor sfinților, trupul său să fie cinstit ca sfinte moaște, s-a stabilit icoana acestuia, iar ziua lui de prăznuire să fie pe 12 mai,ziua canonizării sale.
Și în zilele noastre se petrec la moaștele Sfântului multe minuni știute sau neștiute, pentru că sunt “templu al Duhului Sfânt”, după cum ne spune Sfânta Scriptură. Cei credincioși simt în sufletul lor lucrarea dumnezeiască și puterea nevăzută a Sfântului atunci când îl cheamă în rugăciune și se ating de Sfintele sale moaște și se închină icoanei sale.
Pentru rugăciunile Sfântului Amfilohie și ale tuturor sfinților, Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!
Rugăciune către Sfântul Amfilohie
O, Preacuvioase Părinte Amfilohie, Tu, fiind luminat de cunoștința slavei Dumnezeiești, în faptele credinței întărit prin puterea lui Dumnezeu, iar nu prin înțelepciunea cea omenească, având nădejde în singurul Dumnezeu, nu în zadar te-ai trudit în lumea aceasta vicleană și desfrânată, și ai dobândit aici roada duhului: dragoste, bucurie, pace, viață îndelungată, înfrânare și prin aceasta ai dobândit aici adevăratul har al lui Dumnezeu, dar și harul credinței, al dragostei celei jertfelnice, care poate toate, toate le rabdă, toate le crede, nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt și nu se sfârșește niciodată, trece mai presus de ceruri și se sălășluiește în locașurile Dătătorului de dragoste, ale Însuși Preaînaltului Dumnezeu.
Pe Acela, tu, asemenea apostolilor L-ai proslăvit și L-ai mărturisit fără frică prin minunile tămăduirilor și ale dragostei față de străini, și te-ai arătat păstor bun, punându-ți sufletul pentru oi, fiind lumină turmei tale, mântuind oile cuvântătoare cele rătăcite, care s-au aruncat în robia stricăciunii, arătându-le locaș al harului, i-ai înnoit duhovnicește, întărindu-i în neputințele lor, slobozindu-i de păcatele de moarte și aducându-i la cunoștința Adevărului, Care este Însuși Dumnezeul nostru Iisus Hristos, Cel Care s-a răstignit cu trupul pentru păcatele oamenilor, deschizând prin aceasta intrarea în Împărăția Cerurilor, unde petreci cu toți drepții și mucenicii acum cântând preacinstitul nume al Preasfintei Treimi și Îi aduci laudă și mulțumire Preacuratei Fecioare Maria împreună cu Arhanghelii și cu Îngerii și cu toți sfinții.
Te rugăm pe tine, Măritule Ales al Domnului, fii nouă mijlocitor și rugător tare înaintea Domnului pentru mântuirea noastră, a păcătoșilor, de văzuții și nevăzuții vrăjmași, de năvălirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi, ca întăriți fiind prin rugăciunile tale cele atotputernice înaintea lui Dumnezeu, să putem cu tărie să luptăm împotriva dușmanilor mântuirii noastre și așa urmându-te pe tine să ne arătăm biruitori asupra vrăjmașilor, care luptă pentru a dărâma puterea credinței celei adevărate a Sfintei Ortodoxii, pe care tu ai înălțat-o și ai mărturisit-o cu glas tare toată viața ta, și pentru aceasta te-ai arătat încununat de Dumnezeu cu cunună negrăită, strălucind acum în Împărăția Cerurilor înaintea Tronului Împăratului Celui Atotțiitor, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul în vecii vecilor. Amin!
(Preot Costel Lucian Chimiuc, Parohia Ulma – Suceava)