„Sărbătoare în Bucovina”

În holul Primăriei Municipiului Suceava, spațiu obișnuit deja cu găzduirea unor manifestări expoziționale, s-a deschis ieri expoziția pictorului sucevean George L. Ostafi. Cu genericul „Sărbătoare în Bucovina”, manifestarea, închinată zilei Unirii Bucovinei cu Țara și Zilei Naționale a României, reunește (pe panouri care gardează perimetrul salonului) 52 de lucrări în care predomină peisajul de iarnă. Liniștitoare și reconfortante, tablourile (cu titluri ca „Zăpezile copilăriei”, „Iarnă pe lunca Siretului”, „Iarna sub Giumalău”, „Mireasa în alb”, „Iarnă la Valea Cerbului” sau „De-acolo vine Moș Crăciun”) se alătură unor peisaje romantice (precum „Dulcea Bucovină”, „Amurg la schit”) sau secvențelor decupate parcă din „filmul” unor amintiri („Căsuța Catrinei”, „Crama de la Iazuri”, „Casa podgoreanului”). Și pentru că florile nu puteau să lipsească de la o asemenea expoziție pe care „conu Jorj” o dedică și celorlalte zile de sărbătoare care se înșiruie de-o parte și de alta a pragului care face trecerea în celălalt an (Sf. Nicolae, Crăciunul – cînd, așa cum spune el, „s-a născut Împăratul pe care, de mai bine de două mii de ani, nu l-a detronat nimeni” – Sf. Ștefan, Sf. Vasile, Boboteaza, Sf. Ioan…) din loc în loc „zîmbesc” pe panouri lucrări precum „Albăstrele”, „Ochi de fetișcană” sau „Trandafirii tăi”. O planșă cu un proiect pe care „conu Jorj” a încercat să-l promoveze și cu alte prilejuri propune un monument închinat eroilor din Războiul pentru Reîntregire. „Șipotul Bucovinei” („Șipotul Mileniului III”), o triplă arcadă cu cruce, sub care apa vie susură întru pomenirea celor care s-au jertfit pentru a împlini idealul Unirii, rămîne pe mai departe o speranță pe care George L. Ostafi crede c-o poate duce către izbîndă. Optimist în continuare (spunea cineva că optimismul este „sănătatea sufletului”) și neostenit întru misiunea-i de-a ne face daruri multicolore, George L. Ostafi, „nins” de anii pe care „i-a dat la spate”, are întotdeauna, la nenumăratele mele întrebări, o pădure de răspunsuri, pentru că pădurea, apa și piatra i-au fost și-i sînt în viață cele mai dragi.