Săptămână a Patimilor și nu a obiceiurilor lumești

Săptămâna Mare sau a Patimilor reprezintă pentru Biserică și întregul univers o actualizare și o comemorare a Jertfei Mântuitorului Hristos.
Legat de această Săptămână în care ar trebui să se acorde importanță relației cu Mântuitorul Hristos și în care Biserica a orânduit rânduieli speciale, avem de-a face cu tot felul de tradiții și obiceiuri care pun pe locul al doilea importanța și unicitatea Patimilor.
Dintre tradițiile și obiceiurile mai răspândite amintim: interzicerea spălării hainelor și a lucrurilor; interzicerea consumului mâncării cu urzici; interzicerea utilizării uleiului și oțetului la mâncare; casele și grădinile să fie curățite, îngrijite și orânduite mai bine decât în orice moment al anului; săvârșirea sfeștaniei, pentru că e cel mai bine să fie făcută în Săptămâna Patimilor; oprirea câtorva lucruri și munci casnice, dintre care amintim interzicerea cusutului, postirea cu multă asprime în zilele neindicate și multe altele asemenea.
Dacă privim în adâncul acestor obiceiuri observăm că ele vor dirija Săptămâna Patimilor în una a lucrurilor prea lumești. Omul se zbate ca tot ceea ce stă în legătură cu locuința și hrana să fie conturate obsedant mai mult decât e cazul pentru că vine Paștele.
De aceea, suntem nevoiți să amintim că nu este o Săptămână a trupului, ci exclusiv a sufletului. Și cele ale trupului sunt importante pentru că stau în relație cu cele sufletești, dar mai importante sunt cele ale sufletului în relație cu cele trupești. Nu cumva făcând cele lumești să neglijăm pe cele sufletești ce țin de veșnicie, de viața în și cu Hristos Cel răstignit și înviat.
Nu este specificat în nici un loc că în această Săptămână nu ai voie să coși haine sau să speli lucrurile murdare, nici să ții un post care te poate îmbolnăvi, ci se specifică că este o Săptămână în care se cuvine să petreci „în post și rugăciune și în smerenia inimii” (Canonul 89 al Sinodului VI Ecumenic), iar la masă ne îndestulăm cu mâncare uscată, și doar Lunea cea Mare, Marți și Miercuri se cuvine a le petrece cu post aspru.
În Joia Mare, când se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, la masă se mănâncă cu untdelemn și se bea vin; iar în Vinerea Mare, pentru că nu se face Liturghie, spune Sfântul Sava în Tipicul cel Mare, „nici masă să nu se pună și nici să se mănânce în această zi a Răstignirii. Iar de este cineva prea neputincios sau prea bătrân și nu va putea să petreacă postind, să i se dea numai pâine și apă, după apusul soarelui”.
Iată, așadar, un semnal de atenție asupra exagerării de a face curat, de a găti, de a cumpăra și de a respecta tot felul de obiceiuri care constrâng pregătirea adecvată din Săptămâna Patimilor pentru primirea bucuriei sfinte a Învierii. (Pr. Răzvan George Topală, Ziarul Lumina)