Numărul persoanelor fără adăpost este în creștere la nivel național, în Capitală estimându-se că sunt aproximativ 5.000 de oameni ai străzii, reprezentând o treime din numărul total, iar mulți dintre ei ajung în această situație din cauza bolilor psihice, potrivit estimărilor făcute de Samusocial.
Samusocial din România (Serviciul de Ajutor Mobil de Urgență Socială) este o organizație neguvernamentală care, din 2004, asigură intervenție de urgență persoanelor reduse la stadiul de simplă supraviețuire.
Potrivit ONG-ului, se estimează că numărul persoanelor fără adăpost este în creștere, ajungând la aproximativ 15.000 la nivelul întregii țări, în jur de 5.000 dintre acestea trăind în București.
Specialiștii organizației neguvernamentale au precizat că pe străzile Capitalei mor anual aproape 300 de persoane fără adăpost, multe dintre acestea neavând acte de identitate.
Samusocial a realizat, în perioada decembrie 2008 – noiembrie 2009, un studiu privind indicatorii de sănătate mintală în rândul populației adulte fără adăpost din București, populația țintă fiind formată din 100 de persoane aflate în tratament psihiatric, întâlnite de echipa mobilă a organizației.
Din studiu a rezultat că aproape jumătate (45 la sută) dintre persoanele chestionate nu aveau acte de identitate și nici certificat de naștere. Reprezentanții organizației neguvernamentale atrag atenția că 39 la sută dintre persoanele adulte fără adăpost nu dețin niciun act de identitate.
Totodată, 84 la sută dintre persoanele fără adăpost chestionate erau calificate profesional, opt la sută având studii superioare, 60 la sută studii medii și 24 la sută studii primare.
Cu toate acestea, principalele surse de supraviețuire pentru aceste persoane sunt cerșitul, pensia, veniturile ocazionale sau vânzarea materialelor refolosibile.
„Comparativ cu sursele de supraviețuire ale categoriei generale de persoane adulte fără adăpost, persoanele cu probleme de sănătate mentală au ca principală sursă de supraviețuire cerșitul, în timp ce la populația generală pe primul loc se află veniturile ocazionale”, se arată în studiu.
Principalele locuri de adăpostire peste noapte sunt, potrivit studiului, scările de bloc, parcurile, gările și piețele, în funcție de sezon parcurile fiind înlocuite cu adăposturi improvizate sau scări de bloc.
Specialiștii au stabilit că persoanele adulte fără adăpost cu probleme psihice sunt de două tipuri, respectiv cele care ajung în stradă din cauza afecțiunii de care suferă și cele care se îmbolnăvesc din cauza vieții în stradă.
„Cei care ajung în stradă din cauza bolii psihice constituie majoritatea (56 la sută din totalul persoanelor adulte fără adăpost cu afecțiuni psihice) și suferă de boli precum: schizofrenie, tulburări de personalitate, diferite grade de retard și consum de alcool. Schizofrenia este prezentă la 16 la sută dintre oamenii străzii cu afecțiuni psihice, iar cea mai frecventă formă de schizofrenie este cea paranoidă (nouă la sută)”, a declarat, joi, la lansarea studiului, coordonatorul proiectului, Elena Adam.
Specialiștii susțin că de obicei acești oameni ajung în stradă pentru că nu se pot adapta mediului familial din care fac parte, locului de muncă și cerințelor sociale, dar și pentru că îngrijirea lor este o mare povară pentru familie.
Beneficiarii programelor de sprijin care au tulburări de personalitate reprezintă 20 la sută din totalul celor afectați psihic. Aceștia ajung în stradă, de cele mai multe ori, în urma conflictelor familiale pe care le provoacă și le întrețin, majoritatea provenind din familii dezorganizate și având un caracter iritabil și irascibil.
„Pacienții cu retard mental (13 la sută) ajung în stradă deoarece, cei mai mulți dintre ei, nu pot supraviețui în societate fără un ajutor din partea familiei, ajutor pe care nu îl primesc, familiile abandonându-i. Alcoolul reprezintă un factor organic distructiv, consumul cronic, abuziv ducând la psihopatizarea caracterului, cu pierderea abilităților, sărăcirea aptitudinilor și deteriorarea preciziei de realizare a activităților, alcoolul în sine fiind un viciu și generând o stare psihopatoidă care, în timp, se complică atât somatic (hepatopatie cronică, anemie toxic carențială, gastrită cronică), cât și psihic, cu stări confuzionale și epilepsie secundară”, se arată în studiu.
Cei care se îmbolnăvesc din cauza vieții în stradă reprezintă 27 la sută din total și suferă de diferite forme de depresie, tulburări anxioase, insomnie și alcoolism.
„Cea mai frecventă formă de depresie este cea reactivă (16 la sută). Starea acestor pacienți poate fi ameliorată cu tratament adecvat, dar, de cele mai multe ori, se remite abia după ce se realizează primii pași spre reintegrarea în societate, și anume întocmirea actelor pierdute sau expirate, primirea într-un adăpost și găsirea unui loc de muncă. Tulburările anxioase sunt destul de rare în rândul acestor persoane (3%) și reprezintă o fază adaptativă față de noua condiție socială. Ele pot fi însoțite de reacții neurovegetative și, uneori, depresive, cu tendințe suicidare”, se mai arată în studiu.
Specialiștii mai spus că populația fără adăpost înregistrează o morbiditate generată de problemele de sănătate mintală mult mai mare decât populația generală, aceasta fiind estimată, de către cabinetul medico-psiho-social al Samusocial, undeva între 25 și 80 la sută, fără ca situația să fie monitorizată adecvat și fără să existe niciun serviciu de asistență specializat nici în București.
În aceste condiții, organizația neguvernamentală propune dezvoltarea unui serviciu comunitar complex de integrare a adulților cu probleme de sănătate mintală (echipe mobile, centre socio-medicale, centre sociale de terapie ocupațională, ateliere de reinserție), centrat pe nevoile acestora și advocacy pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, pentru conștientizarea membrilor comunității asupra problemelor pe care aceștia le au, pentru schimbarea atitudinii și mentalității.
De asemenea, specialiștii de la Samusocial cer asigurarea monitorizării pacienților care părăsesc o instituție medicală. Aceștia precizează că, în majoritatea situațiilor, pacienții care cu greu au fost spitalizați și cărora li se termină cura medicamentoasă părăsesc spitalul și ajung înapoi în stradă, fără a avea alternativa centrelor de continuare a tratamentului și recuperării.
