O carte pe zi: „Samson și Nadejda”
Autor: Andrei Kurkov
Traducător: Diana Iepure
Apariție: 2024
Nr. pagini: 288
Editura: Paralela 45
În 2024, romanul “Samson și Nadejda” i-a adus lui Andrei Kurkov a doua nominalizare consecutivă la Booker Prize.
Descriere
„Samson și Nadejda” e un roman istoric, social, dar și polițist, de aventuri, care se citește ușor, chiar dacă curge mult sânge. Acțiunea are loc în 1919, în Kiev, când încă nu era la conducere o anume forță politică și fiecare mișcare armată încerca să acapareze puterea prin forță.
Ce spun criticii
„Surprinzătoarea carte a romancierului și jurnalistului ucrainean Andrei Kurkov, este un roman polițist a cărui acțiune se desfășoară în Kievul anului 1919, în perioada de haos, schimbări de putere și violență ce a urmat războiului. Andrei Kurkov abordează toată această brutalitate prin bine-cunoscutul său simț al ironiei și al absurdului. Astfel, un tânăr student la inginerie își vede tatăl ucis de cazaci și, câteva clipe mai târziu, o sabie îi retează urechea dreaptă. Reușește să o recupereze și să o păstreze într-o cutie. El va descoperi în curând că urechea continuă să audă – îi transmite zgomotele pe care le captează uneori, chiar și de la distanță. Inspirat de dosarele poliției secrete bolșevice din perioada de după Primul Război Mondial, romanul lui Kurkov creează o atmosferă complexă, care merge de la literatura rusă din secolul al XIX-lea și până la actualitatea războiului din Ucraina (deși volumul a fost publicat înainte de invazia lui Putin).“
Frânturi din „Samson și Nadejda”
„Sunetul unei săbii prăbușite peste capul tatei îl asurzi pe Samson. (…) Mort deja, tata îl îmbrânci cu mâna stângă și, datorită acestui brânci, următoarea lovitură (…) îi reteză urechea dreaptă.”
„Cekiștii îmbrăcați în haine civile i-am împușcat pe toți cei care uitaseră să-și dea jos de pe braț banderolele albe. Să fi fost vreo sută de astfel de rebeli, fatalmente uituci, în diferite părți ale orașului.”
„Își aminti cu plăcere de «noaptea fără atingeri», când ea îl dusese pe Samson, agitat până la insomnie, în pat. Și au stat ei liniștiți, întinși în patul în care dormiseră scumpii lui părinți timp de douăzeci de ani. Era în asta ceva magic. O continuitate domoală a tandreței și a curtoaziei…”
