Să vină doctorul!

Nu cunosc denumirea exactă a bolii psihice de care suferă numitul Becali George. Cu siguranță însă că e alcătuită prin camuflarea mai multor și deloc mărunte maladii. Dincolo de orice dubiu, cele mai evidente sunt simptomele de paranoia. Nu e nici măcar o noutate absolută pe piața românească a „personalităților” izvorâte din nimic. De fapt, a perso-nulităților, dintre care cea mai reprezentativă figură a fost Defunctul. Cu care, deși înjură la comuniști mai abitir decât mulți, pacientul încă neinternat Becali are extrem de multe în comun, cea mai evidentă fiind priceperea la toate alea, neexistând practic domeniu în care să nu se considere expertul suprem. Așa cum Ceașcă le știa pe toate, de la politică la arhitectură și de la sport la poezie, tot așa și Gigi: e mai antrenor decât Oli, Gică ori Lăcă, mai finanțist decât „papagalu’” de Bodu, mai jurist decât „proasta” de Monica Macovei și, desigur, mai politician decât „mincinosul” de Băsescu, ce mai, un Ceaușescu în varianta capitalistă, dacă (pardon) capitalism o fi ăla în care iei cu japca teren de fotbal și „la schimb” cu Armata teren de construcții, în care duci sacoșe de plastic pline cu bani peste mări și țări, în care-ți „tragi” Maybach dar habar n-ai că degeaba îl ai dacă nu ai și șofer la el, în care minți ca un nesimțit că mergi pe mâna ăluia până la moarte iar a doua zi îl dai afară în șuturi, ba mai și mănânci rahat la televizor despre aventurile lui din tinerețe. Peste toate, există însă și o deosebire fundamentală între Ceașcă și Becali: ăla dărâma biserici. Tot într-o demență. Și probabil în semn de penitență pentru păcatul impardonabil la așa mare credincios: jocurile de noroc… Noroc că are de unde pierde! Dar cel mai grav e faptul că „micul Ceaușescu” se mai visează și președinte. Nu de club de fotbal, ci de țară! La urma urmei, ceferist am avut (Gică Dej), cizmar am avut (Ceașcă), de ce n-ar veni și rândul ciobanului? Situație în care doctorul ar trebui să vină la noi, nu la el.