Să pună „Mister” lumânări

Am mai povestit chestia asta, dar în alt context. O reiau acum, pentru a avea un termen de comparație. Așadar, în anii ’80, când mai mult de nevoie decât de plăcere ne făcuserăm mai toți antene pentru ruși, am văzut pe Moscova 1 un meci absolut ciudat în Cupa UEFA dintre niște ruși (parcă Dinamo Moscova) și o echipă turcească, nu mai știu care. Era vremea când turcii practic nu existau în fotbal, orice echipă dintr-o țară normală care prindea turci la tragerea la sorți fiind ca și calificată. Ca atare, pronosticurile pentru acel meci oscilau cam între 7 – 0 și 12 – 0. Am deschis televizorul și am așteptat să înceapă festivalul. Rușii nu cred că au părăsit jumătatea de teren adversă decât de vreo 3 ori în cele 90 de minute. În rest, au jucat numai în careul ălora. Șuturi pe spațiul porții să tot fi fost vreo 25, poate 35. Portarul turc zbura din bară în bară, cea mai tare scenă fiind aceea când a respins din plonjon un șut la vinclu, a căzut, i s-a șutat apoi (el fiind încă jos, pe iarbă) în stomac, ceea ce l-a făcut să leșine, iar în timpul ăsta i s-a mai șutat o dată în cap, de unde mingea a sărit în corner!!! Scorul final a fost 0 – 0, ceea ce i-a făcut pe optimiști să vadă calificarea turcilor ca posibilă. Am explicat tuturor că așa ceva nu se poate, că scorul corect ar fi fost ăla, de cel puțin 7 – 0, și că portarul ălora a apărat ca-n anul morții, ceea ce nu se poate repeta nicicum. Vă e clar, cred, că în retur scorul a fost 1 – 7, practic orice șut al rușilor devenind gol. Mi-am adus aminte din nou de meciurile astea văzând dubla dintre Rennes și CFR. Diferența este însă una notabila: la Arlauskis, „anul morții” este cu repetiție! Tocmai de aia îi sugerez domnului Bursucu’ să nu stea pe gânduri și să organizeze o echipă, eventual alcătuită din fani devotați echipei, care să pună zilnic lumânări, pe banii lui, și toți să se roage ca lui Arla să-i dea Domnul sănătate și să nu-i dea gând de ducă. Că dacă ăsta pleacă, „Mister” nu cred că mai prinde post de antrenor nici la Sănătatea Cluj, unde fotbalul jucat e din ăla adevărat, cu curse, șuturi, driblinguri și goluri, nu cu curu-n poartă sute de meciuri la rând.