– „Bogații au sărăcit și au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele”
Cînd tînărul bogat din Evanghelia de duminică a răspuns Mîntuitorului că „Toate poruncile le-am păzit din tinerețile mele” (Luca 18, 21), a adăugat și aceste cuvinte: „Ce îmi mai lipsește?” , iar Fiul lui Dumnezeu i-a zis: „dacă voiești să fii desăvîrșit, du-te, vinde averea ta și o împarte săracilor și vei avea comoară în cer; apoi vino și urmează Mie. Auzind cuvîntul acesta, tînărul a plecat întristat, căci avea multe avuții” (Matei 19, 20-22).
Deși păzea cu sfințenie poruncile Legii Vechi, tînărul nu era pregătit să urmeze lui Hristos, căci era lipit cu inima de averile sale și nu voia să miluiască pe săraci. Or, Mîntuitorul îl chema la desăvîrșire, prin renunțarea la averile pămîntești și agonisirea altor averi, cele duhovnicești. Căci bogăția cea mai mare a creștinilor este păstrarea cu sfințenie a dreptei credințe ortodoxe. Bogăția cea nemuritoare a noastră, a creștinilor, este sfînta rugăciune făcută cu post și cu milostenie.
Bogăția duhovnicească a creștinilor este împlinirea cu sfințenie a poruncilor Sfintei Evanghelii, trăirea în desăvîrșită dragoste, iertarea vrăjmașilor, participarea regulată la slujbele bisericii, ascultarea cu evlavie a Sfintei Liturghii în sărbători, deasa spovedanie și împărtășania cu Trupul și Sîngele Domnului. Apoi nașterea de copii, înfrînarea de la orice fel de păcate trupești, blîndețea, smerenia și toate celelalte fapte bune. Acestea sînt averea și lauda și cununa creștinilor care ne asigură mîntuirea sufletului. Iar nu agonisirea de averi, de bani și cinste trecătoare pe pămînt, care ne îndepărtează de Dumnezeu și ne aruncă în grele păcate și în osîndă veșnică.
Să renunțăm la averile de prisos și nefolositoare care aduc atîta tulburare și robesc inimile slabe și să ne lipim cu inima de Hristos. Să urmăm cu statornicie părinților noștri evlavioși și iubitori de Dumnezeu, care erau săraci de averi, dar bogați și tari în credință, în rugăciune și în milostenie. Să iubim pe săraci, pe bătrîni, pe copii și pe văduve și să-i ajutăm cu ce putem, că aceia nu au sprijin de nicăieri. Și să nu uităm ce spune psalmistul; Temeți-vă de Domnul toți Sfinții Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El (Psalm 33, 9).
Să ne îmbogățim duhovnicește în Hristos, adică să părăsim păcatele și să adunăm cît mai multe fapte bune. Acestea sînt averea noastră, nădejdea mîntuirii noastre, bucuria noastră în Hristos. Să-l rugăm pe Mîntuitorul și Fiul lui Dumnezeu să ne îmbogățească în cele cerești, ca să putem cînta cu psalmistul David: „Bogații au sărăcit și au flămînzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele (Psalm 33, 10).
