Să nu ne uităm istoria



Pe 30 decembrie 2007 s-au împlinit exact 60 de ani de la proclamarea Republici Populare Române, mai precis au trecut 60 de ani de când a fost „acceptată abdicarea de către poporul român” a M.S. Mihai I de România. După Revoluția din Decembrie ’89, puțin s-a discutat despre semnificația actului 30 decembrie 1947, cu toate că faptele care s-au produs în acea perioadă au schimbat radical imaginea României și implicit a noastră, a românilor. Multe dintre persoanele care au trăit acele momente zbuciumate din decembrie ’47 știau că perioada de glorie a noastră, a românilor, a apus, și va urma un traseu plin de capcane și de nenorociri pentru România. După Revoluția din 1989, când se cunoștea în mod clar că ceea ce s-a întâmplat în 30 decembrie 1947 s-a făcut în împrejurări forțate, iar Regele Mihai a semnat abdicarea fără să se consulte cu poporul, România trebuia să își ia în mod normal cursul și rolul de monarhie constituțională, așa cum era ca stat înainte de 1947. Nu s-a întâmplat acest lucru. România își continuă mai departe drumul început de dr. Petru Groza și preluat de Ion Iliescu.
Din istorie se știe că regele este unsul lui Dumnezeu și veghează asuprapoporului sau, iar atunci când mazilești un rege sau îl forțezi să plece dinacea țară, Dumnezeu se supără pe poporul care nu a avut grija de conducător,de rege, și îi pedepsește ani buni. Chiar dacă nu ne mai putem schimba istoria noastră, avem cel puțin obligația morală să nu o uităm.
Dan Acibotaritei