Să ne rugăm pentru Biserica creștină

– „Mai întâi, adu-ți aminte, Doamne, de sfânta, soborniceasca și apostoleasca Ta Biserică, pe care ai câștigat-o cu scump Sângele Tău”
La Efeseni ni se spune: ”Și toate le-a supus sub picioarele lui și mai presus de toate L-a dat pe el cap Bisericii”.
Biserica creștină este Una, fiindcă este un corp spiritual, cu un Cap nevăzut, care este Domnul nostru Iisus Hristos, Întemeietorul ei și e susținută în activitatea ei prin Duhul Sfânt.
1. Este sfântă, pentru că Întemeietorul ei a sfințit-o prin jertfa Sa pe Crucea Golgotei și i-a dat puterea iertării păcatelor. Membrii ei se ostenesc să devină sfinți, păcătoșii nu sunt excluși, dar sunt invitați la pocăință de către Mântuitorul Hristos, căci pentru ei a venit în lume și nu pentru cei drepți.
2. Este sobornicească, adică universală, pentru că nu este limitată la un anumit spațiu și timp fix, nu e legată de o țară, de o rasă, ci este pentru toți oamenii de pe pământ, care vor să primească învățăturile și condițiile ei.
3. Este apostolească, fiindcă a păstrat credința și învățătura dată de Mântuitorul sfinților Apostoli, în întregime și neschimbată. În baza acestui fapt, Biserica creștină Ortodoxă are credința adevărată, neschimbată, și deci nealterată cu învățături adăugate, așa cum au procedat celelalte Biserici creștine.
Mântuitorul Iisus Hristos, Capul Bisericii, își continuă activitatea Sa în Biserică prin Duhul Sfânt, la cererile și rugăciunile înălțate prin slujitorii ei, așa cum se exprimă la Sfânta Liturghie: ”Darul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi toți.”
– În afară de Biserică nu este mântuire
Biserica are autoritatea Capului ei, care ne cere să fim membrii ei adevărați, în credință deplină și evlavie creștinească, în iubirea de aproapele ca pe noi înșine, cu săvârșirea faptelor bune și în nădejdea neșovăielnică în câștigarea mântuirii și a fericirii veșnice în împărăția cerurilor. Nu pot să fie creștini acei ce nu respectă învățătura și poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nu pot să facă parte din Trupul lui Hristos, care este Biserica întemeiată de El. A fi creștin, înseamnă a fi următor întru totul al modelului de viață, pe care ni l-a lăsat Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în viața pe care a dus-o aici pe pământ, în viața trupească, omenească, întru care s-a întrupat ca să fie asemenea cu noi și să ne arate cum este plăcut înaintea lui Dumnezeu Tatăl, ca să trăim asemenea cum a trăit El. Numai trăind după exemplul ce ni s-a dat, putem să fim creștini, putem face parte cu adevărat, din Trupul Său, care este Biserica. Trebuie să mai știm, că în afară de Biserică nu este mântuire. Mulți se plâng că este imposibil ca să trăiești întocmai după condițiile creștine, să trăiești cum a trăit Hristos, că El a putut, că a fost Fiul lui Dumnezeu. Dar cum au putut să trăiască apostolii, primii creștini din veacurile primare, când au suferit moarte pentru credința lor în Hristos și cum au suferit de –a lungul veacurilor mulți, care au suferit chinuri și chiar moarte pentru credința creștină. Nu este imposibil ca să trăim creștinește, dar este puțin cam greu să ne dezlipim de felul de viață al lumii acesteia, care este sub stăpânirea celui viclean și dușman al Tatălui ceresc. Suntem legați de cele materiale, cu trup și suflet, suntem legați de cele pământești și trecătoare și suntem orbiți de cel rău, ca să nu vedem cele cerești, către care ne îndreaptă învățătura și poruncile Mântuitorului. Se spune că ceea ce este imposibil oamenilor, la Dumnezeu, toate sunt posibile, deci să ne rugăm la bunul Dumnezeu, ca să ne facă posibil viața de a trăi după modelul Fiului Său, să ne facă posibile dezlipirea noastră de iubirea deșertăciunilor celor pământești și atunci, cu adevărat vom trăi viața, cu adevărat creștinească și bine plăcută lui Dumnezeu. Să ne rugăm, căci Dumnezeu ne așteaptă mereu pentru îndreptare, ca pe fiul cel pierdut și ca pe toți păcătoșii, care s-au întors la El, cu pocăința sinceră și adevărată.
În Sfânta Scriptură sunt destule locuri, unde ni se arată însemnătatea Bisericii ca locaș de cult și ca organizație divină-omenească pentru mântuirea oamenilor și nouă ne rămâne să le recunoaștem și să ne adaptăm viața noastră la regulile de bază date nouă de către Întemeietorul ei.
Să ne rugăm pentru Biserica creștină, cât se poate de des: „Mai întâi, adu-ți aminte, Doamne, de sfânta, soborniceasca și apostoleasca Ta Biserică, pe care ai câștigat-o cu scump Sângele Tău”.