Să ne cutremurăm fără cutremure (I)

Toată mass-media insistă zilele acestea pe discuții interminabile purtate pe marginea cutremurelor de la noi, din lume, de peste tot. Încă un subiect care amplifică panica și direct proporțional audiența. Și totuși, nici cauzele, nici soluțiile, nici ineditul și cu atât mai puțin taina cutremurelor nu sunt și nici nu pot fi analizate sau măcar surprinse la masa discuțiilor media.
Sfântul Grigorie de Nyssa valorizează duhovnicește problema cutremurului, atunci când îl mută din spațiul fizic în cel spiritual. El arată cum întreaga viață a omenirii a fost modificată de Dumnezeu structural calitativ prin două cutremure indispensabile. Primul a făcut trecerea de la păgânism la Lege prin Moise. Al doilea de la Lege la har prin Mântuitorul Hristos.
De altfel, temelia creștinătății stă tot pe două cutremure importante, ambele petrecându-se concomitent fizic și spiritual. Primul cutremur reținut de evangheliști s-a petrecut la răstignirea Mântuitorului (Mt. 27, 51, Mc. 15, 38). Atunci catapeteasma Templului s-a rupt în două și soarele s-a întunecat, semn al participării întregii creații la suferințele și moartea Mântuitorului. În același timp, prin cutremur se anunța înfigerea Crucii în „mijlocul pământului“, adică în inima umanității prin care se sfărâma atât puterea Legii iudaice, în numele căreia Hristos a fost condamnat și răstignit, cât și „porțile iadului“, care nu L-au putut suferi din pricina dumnezeirii Sale, adică a puterii izvorâtă din iubire până la cruce.
Al doilea cutremur la care fac trimitere evangheliștii însoțește momentul Învierii Mântuitorului (Mt. 28, 2). Mai exact, acest cutremur răstogolește piatra de la ușa mormântului, nu pentru a ieși din el Hristos Înviat, ci pentru ca aceia care păzeau mormântul și cei care au venit la mormânt să constate Învierea. Acest al doilea cutremur este semn al redeschiderii mormintelor la Învierea cea de obște, după ce la cutremurul răstignirii a fost anticipată această înviere de obște prin deschiderea multor morminte din care au ieșit mulți oameni, iar după învierea Lui, au intrat în cetate și s-au arătat multora.(Mt. 27, 52-53).
(Gheorghe BUTUC, sursa: Ziarul Lumina)