Să mai auzim și de bine

Am început săptămâna cu două vești excelente. După ce în grupe nu bătuse practic pe nimeni (echipele liliputane nu se pun), naționala feminină de handbal a învins exact în meciul care conta, adică primul de tip eliminatoriu, bașca în fața campioanei în exercițiu! Ocazie cu care s-a mai împușcat un iepure, sferturile asigurând prezența la turneul de calificare la Olimpiadă. Să realizăm, deci, ce a însemnat această victorie cu invincibila, până atunci, Brazilie. Absența de la Olimpiadă ar fi declanșat începutul sfârșitului pentru acest sport. Bun, ce urmează acum? Păi… eliminarea în sferturi. Știu că nu dă bine scepticismul înaintea unei asemenea ocazii, dar trebuie să fim conștienți că acele clipe de grație nu sunt accesibile meci de meci, iar înaintea noastră se va afla țara gazdă, Danemarca, una care mănâncă handbal pe pâine, ca să zic așa. Pe daneze le lasă rece talentul Cristinei Neagu, cea capabilă să simuleze o pasă în lateral și în ultimul moment să trimită spre poartă “din poignet”! E drept, momentul pentru acest tip de artificiu fusese prost ales, brazilianca din poartă s-a prins și am luat gol pe contraatac, scăpând apoi ca prin urechile acului de o remontare. Una peste alta, dacă învingem diseară se poate vorbi de un miracol. Dar mai există și vorba aia, să nu credem în miracole, să ne bazăm pe ele.
O, ce veste minuată – numărul doi este numirea lui Costel Gâlcă antrenor la Espanyol! Iată că există răsplată pentru meseria făcută serios, cu bun-simțul măsurii. Dacă marele Piți, că doar nu Gatsby, era atât de încântat de rechemarea sa la coada cămilelor, ce s-ar fi întâmplat dacă primea ofertă din Spania?! Gâlcă merită tot respectul pentru că nu a cedat zornăitului din Orient, că a înțeles că nu banii dau valoare unui antrenor. Îi doresc tot succesul pe care-l merită, să i se întoarcă înzecit toate intențiile bune, iar cel puțin în ce mă privește nu va exista echipă în Spania pe care s-o susțin în meciurile cu echipa lui. Abia aștept derby-ul catalan de pe 2 ianuarie.