… Ș-ăia mici…!

Probabil că mulți dintre dumneavoastră își amintesc bancul ăla de acum vreun deceniu și ceva, cu ciobanul căruia i se ia un interviu, și care tot timpul vorbește despre oile albe. „Dar alea negre?”, tot întreabă reporterul. „Ș-alea negre!’, răspunde ciobanul. În final, reporterul îl întreabă de ce vorbește doar despre alea albe. „Păi, fin’că alea-s ale mele!”. „Dar alea negre?”. „Ș-alea negre!”, vine răspunsul final. Mi-am amintit minunăția de banc, privind la ceea ce teoretic ar fi echipa de fotbal a României, dar și la… echipa de fotbal a României! Adică la oile albe, devenite turma lui Edward Iordănescu, și oile negre (presupusul „schimb de mâine” al Naționalei de seniori, cea „under 20”), păstorite de numitul „Pisică”, Bogdan Lobonț pour lesconnaisseurs, adică cel de la care oițele din subordine pot învăța cum să devii berbec bun de pensionare din poartaîn care ai intrat de două sau trei ori în timp de 9 ani, cât ai parazitat pe la A.S. Roma! Nu am de gând să scriu aici nimic despre I.Q.-ul domniei sale, pe care îl bănuiesc a fi în jur de 14, nici de vocabularul care i se terminăcam după tot atâtea cuvinte, ci doar să mă întreb, a mia oară, de ce permitem neisprăviților de la conducerea FRF să-și bată joc de ce are suporterul din România mai sfânt: echipa țării sale! Nu știu ce pupuri (și mai ales unde!) i-or trage toți lingăii care mișună în jurul panaramei de Burleanu, dar parcă e prea multă sfidare și bătaie de joc la adresa întregii suflări românești. Nu poți să dai ditamai Naționalele pe mâinile (de fapt pe neuronii… lipsă!) unor Lobonț, Rădoi, Mutu, Iordănescu etc., decât dacă ți se rupe pur și simplu de toți și de toate. Ce mama dracului să așteptăm de la „schimbul de mâine” al naționalei care pierde peste tot nejucând absolut nimic, când ăștia tineri, „pregătiți” de „Pisică”, sărbătoresc cape victorii meciurile în care nu încasează mai mult de 5, cum a fost luni, cu Elveția. Ăia mari, e clar, sunt proștii noștri. Dar ăia mici? Ș-ăia mici!