S-a grăbit Sfântul Nicolae

În ordine cronologică, primele daruri din sezonul cadourilor sunt cele de Sfântul Nicolae, pe care le primisem numai noi, cei cuminți, fix pe 6 decembrie. Probabil că Pițurcă o fi fost mai cuminte decât media națională, din moment ce pentru el primul dar a venit pe 15 noiembrie. Sau poate că Sfântul are alte repere decât noi, muritorii de rând. Ori o fi fost un fel de exorcizare, varianta soft, prin care Sfântul Nicolae să fi încercat să-l aducă pe calea cea bună pe posesorul mașinii cu numărul acela de înmatriculare deosebit de semnificativ… Nu vom afla, sunt convins, niciodată care a fost mecanismul prin care s-a ajuns la acest 3-1 care, să mă ierte Domnul și toți sfinții în frunte cu generosul Nicolae, nu mi-a stârnit nici un sentiment deosebit, nu m-a făcut să ies în stradă la ora 23.35, când s-a terminat meciul, și nici nu mi-a dat cine știe ce speranță în vreun viitor luminos al Naționalei. De ce? Păi, pentru simplul motiv să după ce te chinui vreo câțiva ani la rând să bați împiedicații Europei, acest 3-1 cu Grecia pare mai degrabă un accident. Unul fericit, dar accident. În fond, dacă ar fi să tragem o concluzie logică și obiectivă, ar trebui să spunem că echipa secundă a Greciei s-a dovedit mai slabă decât echipa secundă a României. Că doar n-o să-mi spuneți că echipa de alaltăieri e chiar cea cu care vom aborda preliminariile. Aceeași idee s-ar putea reformula însă și într-o formă absolut defavorabilă nouă: nu cumva această echipă secundă a noastră e mai bună decât prima noastră reprezentativă!? Adică n-o fi cumva Papp mai bun decât Tamaș, Chericheș decât Bănel și Săgeată decât Cociș? Și dacă chiar sunt, după cum se prezintă lucrurile și o demonstrează rezultatele, chiar crede cineva că Pițurcă o să lase acasă panaramele alea și o să abordeze preliminariile Mondialelor cu echipa care alaltăieri i-a bătut pe greci? Vă dau și răspunsul: din moment ce „obiectivul” lui Pițurcă este necalificarea (ce altceva se poate înțelege din vorbele Nașului care grohăia că primul obiectiv e calificarea la Euro 2016 – deci nici gând de Mondialele din 2014!?), acesta e mult mai ușor de atins cu fosilele „cu nume” decât tinerii necomplexați. Între o victorie improbabilă (dar posibilă) și o înfrângere la limită, „onorabilă”, pe mâna fosilelor, Pițurcă va opta veșnic pentru a doua variantă. Ce-i poți cere artizanului căderii pe locul 55 în lume?