S-a deschis sezonul la trofee

Evident că la ora la care scriu, nu am de unde ști cine a câștigat „Balonul de aur”, trofeul care-l încununează la început de an pe cel mai bun fotbalist din lume în anul precedent. Cum însă lucrurile sunt evidente, nu are cum să fie altul decât Lionel Messi, a cărui supremație în plan individual se îmbină fericit cu aceea a Barcelonei la nivel de club, cel de-al doilea trofeu al lui Leo fiind obținut pentru al treilea an în care Barcelona a fost indiscutabil echipa cea mai bună a lumii. Totuși, cum nimic nu este veșnic, iată că nici Barca nu mai e ce-a fost, încheind anul 2011 în postura de urmăritoare a liderului, Real Madrid. Dincolo de bucuria mea de fan devotat al Real-ului, se impune constatarea că la Barcelona ceva a început să scârțâie. Așa cum am mai spus, chiar dacă lotul s-a întărit (Cesc Fabregas e o achiziție excepțională), în jocul echipei mie mi se pare că a intervenit o doză consistentă de plictis, de blazare. Nu celelalte echipe (mai puțin Real, care are altă abordare, în sensul că încearcă să-și impună jocul său care e cu totul diferit de al Barcelonei, fără să caute neapărat antidotul la ceea ce face Barca) au meritul de a-i fi „citit” tactica lui Pep, nici vorbă de așa ceva, ci pur și simplu jucătorii nu mai arată bucuria aia nebună de a învârti „obiectul” până la năucirea adversarilor. Faptul că s-au împiedicat unde și când nu se aștepta nimeni, inclusiv alaltăieri, cu vecinii de cartier, Espanyol, probează asta cu vârf și îndesat. Nici măcar Messi, care altădată era de neoprit, nu mai nimerește poarta, chiar din toate loviturile libere, ba nici măcar din penalty, dacă vă amintiți. Are în continuare momente sclipitoare, dar vădit mai rare decât în anii precedenți. Indiscutabil, trofeul îi revine pe merit și anul acesta, dar ceva mă face să cred că previziunea nu știu cărui oficial care spune că Messi va spulbera toate recordurile, câștigând (fix!) șapte „Baloane de aur” e nițel hazardată. Sunt convins că-l mai poate câștiga o dată, poate nu în 2012, ci mai încolo. Să nu uităm că vine tare din urmă fenomenul Neymar. Și că nici Ronaldo nu doarme. Ar mai fi de spus ceva: la ora 13, când scriu eu, se știe că la ora 20, când începe ceremonia, în sală nu vor fi prezenți Ronaldo și Mourinho. Dincolo de omeneasca supărare, e o dovadă de mare mârlănie.