Își mai amintește cineva de poluarea cu cianuri de la Metadet? Cred că foarte puțini oameni ar mai putea oferi amănunte despre dezastrul ecologic din ianuarie 2001. A fost un subiect intens dezbătut în ziare și la televiziuni la acea vreme, după care s-a așternut liniștea. Într-un final s-a așternut și praful peste anchetă.
În timp ce miile de file din dosar încep să se îngălbenească în beciurile Tribunalului Suceava, concluzia anchetei care s-a întins pe aproape un an jumătate și a implicat un efort considerabil, uman și financiar, este clară: nici un vinovat și nimeni care să plătească daunele pentru poluarea cu cianuri. Un eșec lamentabil, așa cum sunt multe altele, și care denotă cum nu știe statul român să-și apere interesele și să aibă grijă de mediul înconjurător.
Firul unei anchete eșuate
Imediat după sesizarea poluării cu cianuri, provenite de pe platforma fostei fabrici Chimia Fălticeni, redenumită Metadet după 1990, instituțiile statului s-au repezit ca vulturii asupra cadavrului. Agenția pentru Protecția Mediului, Sistemul de Gospodărire a Apelor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul Militar Bacău, Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, sunt doar câteva dintre instituțiile implicate în rezolvarea misterului poluării cu cianuri, care a avut ca rezultat moartea a zece oi și a câtorva tone de pește (n.a. – nimeni nu a putut stabili cu certitudine cantitatea reală, dar asociațiile de profil au estimat că este vorba de peste 150 de tone de pește otrăvit) și spitalizarea a 232 de oameni care au suferit intoxicații ca urmare a consumului de pește infestat.
Desfășurarea impresionantă de forțe s-a finalizat în aprilie 2002, prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care a avut ca urmare trimiterea în judecată a două persoane: inginerul Petru Humeniuc, acuzat de infracțiuni la protecția mediului și infracțiuni la protecția apelor, și Laurențiu Popescu, administratorul SC Dalex SRL Iași, una dintre firmele care se ocupa cu dezmembrarea rezervoarelor cu cianuri de pe platforma Metadet Fălticeni.
În final, pentru Laurențiu Popescu totul s-a încheiat după ce judecătorii au constatat că a intervenit prescripția faptelor, în timp ce Petru Humeniuc, fost inginer chimist la Metadet și apoi colaborator al firmelor care se ocupau cu lichidarea societății fălticenene, a fost achitat.
Cam acesta este rezumatul unei anchete care a demarat în ianuarie 2001 și s-a finalizat în 2007 printr-o decizie definitivă și irevocabilă a Curții de Apel Alba Iulia.
Implicarea pompierilor, mușamalizată de Parchetul Militar?
Din analizele de laborator efectuate în ianuarie 2001 s-a stabilit că s-au deversat prin stația de epurare a Goscom circa 40 de kg de ion cian, echivalentul a 130 de kg de acetoncianhidrină pură, iar pe o altă cale în jur de 310-360 kg de ion cian, echivalentul a 1.013-1.176 de kg de acetoncianhidrină.
Ultimul aspect a dus la concluzia că cianurile au fost deversate cu ajutorul mașinilor de pompieri. În rechizitoriul întocmit în aprilie 2002 se arată că în sistemul de aspirație a mai multor autospeciale de pompieri s-a depistat prezența ionului cian. Ciudată a fost și ancheta procurorilor militari, fapt menționat în actul de sesizare a instanței.
„Parchetul Militar Bacău nu a administrat probe din care să rezulte în mod cert că pompierii militari din cadrul Detașamentului de Pompieri Fălticeni nu au transportat cu autospecialele militare cianuri de pe platforma de sinteză a SC Metadet SA Fălticeni. De fapt, Parchetul Militar Bacău, în perioada 3 mai – 17 septembrie 2001, nu a efectuat nici un act de cercetare penală (excepție făcând doar acel proces de cercetare suplimentară la fața locului), care să aibă drept scop lămurirea, pe bază de probe științifice, a implicării sau neimplicării pompierilor militari la săvârșirea infracțiunii de poluare a mediului”, se arată în concluziile procurorului care a anchetat acest caz.
Humeniuc se consideră țap ispășitor
Arestat în ianuarie 2001 și eliberat în iunie același an, inginerul Petru Humeniuc a fost considerat principalul vinovat pentru poluarea de la Fălticeni. Achitat la finalul procesului, bărbatul s-a îndreptat împotriva statului român, solicitând despăgubiri materiale și morale. Printr-o soluție rămasă definitivă și irevocabilă în toamna anului trecut, Petru Humeniuc trebuie să primească despăgubiri de peste 2,1 miliarde de lei vechi.
La nouă ani de la imensul scandal în care a fost implicat, Petru Humeniuc nu vorbește cu presa decât după ce obține acordul avocatului său. Acum angajat al Consiliului Județean Suceava, în funcția de consilier pe probleme de implementarea proiectelor de deșeuri, Humeniuc vorbește despre episodul din 2001 cu o voce tremurândă.
„Au fost lucruri murdare și trebuia găsit un țap ispășitor. Pentru mine a fost o perioadă …”,reușește să spună bărbatul înainte ca emoțiile să-l copleșească, iar lacrimile să i se adune în ochi.
După ce își revine, mărturisește că nu s-a considerat vinovat nici un moment și crede că fără ajutorul familiei și al prietenilor ar fi trecut mult mai greu peste ancheta care i-a marcat viața.
„Am venit să dau o declarație și m-au arestat. M-am simțit umilit și neputincios, mai ales că eu nu lucram în zona rezervoarelor de unde s-a scurs cianura, ci sus, în fabrică”, și-a amintit Petru Humeniuc.
Când vine vorba de despăgubirile pe care le-a primit, fostul inginer de la Metadet este ferm: „Nu acoperă nici pe departe suferințele pe care le-am îndurat”.
AJVPS-urile au cerut daune de cinci miliarde de lei vechi. Nu au primit nimic
În procesul care a început în toamna lui 2002 s-au constituit părți civile atât proprietarul celor zece oi care au murit după ce au băut apă cu cianură din apropierea rezervoarelor de la Metadet, dar și trei Asociații Județene ale Vânătorilor și Pescarilor Sportivi.
AJVPS Suceava a estimat că mortalitatea piscicolă de pe pârâul Șomuz și pe râul Siret a fost de circa 40 de tone și, în consecință, a cerut daune de 1,2 miliarde de lei vechi. Cantitatea de pește mort pe secțiunea râului Siret care străbate județul Iași a fost estimată la 30 de tone, iar despăgubirile solicitate s-au ridicat la suma de 1,375 miliarde de lei vechi. AJVPS Roman a venit cu cifrele cele mai mari: 86,15 tone de pește mort și despăgubiri de 2,446 de miliarde de lei vechi.
Singurul care a avut câștig de cauză în urma acestui proces a fost proprietarul celor zece oi, care a primit 10 milioane de lei vechi și a renunțat la alte pretenții. În schimb, AJVPS-urile au rămas cu buza umflată în lipsa unor vinovați.
Metadet-ul, o ruină
Soarta fostei societăți Metadet Fălticeni a avut același traseu cu al dosarului penal întocmit în perioada 2001-2002: s-a ales praful. Din depărtare, fosta societate chimică arată ca un monstru schilod.
Ca o ironie a sorții, la una dintre intrările de odinioară, pe un stâlp stă scris: „Proprietate privată. Accesul interzis”. În realitate, pe poarta larg deschisă intră cine vrea și când vrea. Copaci răsăriți miraculos dintre betoane și cianuri încep să umple peisajul sinistru de la Metadet. Undeva în depărtare, câteva hale care par a avea un stăpân. Este o făbricuță de prelucrare a lemnului, mutată pe platforma Metadet acum vreo trei ani. Oamenii de aici nu știu prea multe despre trecutul societății. Mă îndrumă către o altă firmă care s-a deschis în incinta fostei fabrici de chimie. Am norocul să-l întâlnesc pe un fost director al unității. Omul este administratorul unei firme de detergenți și produse chimice, dar nostalgia trecutului nu-i dă pace.
„Așa a fost ordinul la acea vreme, să se distrugă industria chimică din România. Și asta chiar dacă noi eram cei care țineam exportul în spate, și nu agricultura”, spune liniștit bărbatul.
Nu vrea să-i apară numele în ziar, dar e de părere că industria chimică românească nu era un mare poluator. „Am ceva la plămâni, dar nu de la substanțele chimice, ci pentru că am organismul slab. Am lipsă și câțiva dinți, pentru că i-am scos eu. Deci, nu sunt probleme deosebite dacă lucrezi în industria chimică”, concluzionează fostul director al Chimia Fălticeni.
Localnicii cred că solul este încă plin de otrăvuri
Chiar dacă la Metadet Fălticeni nu se mai produce nimic de ani de zile, localnicii sunt sceptici cu privire la acțiunile de ecologizare. Dumitru Varganici îmi arată câteva mormane de pământ descărcate peste fostele bazine de decantare ale societății.
„Au venit pompierii în urmă cu mai mulți ani și au băgat niște clor. Cât au băgat, cât au furat, doar ei știu. Apoi au rămas găurile alea care miroseau îngrozitor și au fost nevoiți oamenii să pună gunoi pentru a le acoperi”, a povestit Dumitru Varganici.
Nici în ceea ce privește locul unde au fost rezervoarele cu cianuri lucrurile nu sunt prea clare pentru oamenii locului. „Eu am un frate care a lucrat la pompieri și mi-a spus că în pământ mai este un rezervor de beton în care s-au scurs substanțe toxice. Măcar bine că au pus pământ și au acoperit totul”, a spus Toader Ștefanovici.
Cert este că pe locul unde acum 9 ani se producea unul dintre cele mai grave accidente ecologice din județul Suceava acum oile pasc și nu mor, așa cum s-a petrecut în ianuarie 2001. Totuși, accidente mai există.
„Nu au astupat toate gropile de acolo și mi-a căzut o dată un berbec și altădată un miel. Eu cred că mai sunt și gropi cu otravă, dar poate nu s-o mai întâmpla să-mi moară oile”, și-a spus dorința Viorica Adumitroaie.
Accidentul din 1988
Accidentul ecologic de acum nouă ani nu este singurul de care se leagă numele societății de chimie din Fălticeni. În 1988, în timpul unei nopți, pentru că au fost încurcate materialele ce trebuiau amestecate, s-a produs o explozie care a dus la formarea unui nor toxic. „Oamenii nu au avut de suferit atunci. Au fost doar niște vaci care au murit”, și-a amintit fostul director al Chimia Fălticeni. De altfel, acesta a fost printre cei care a stat arestat atunci, fiind găsit răspunzător pentru explozie.
Demolarea ruinelor Metadet, deocamdată un vis
Fosta platformă Metadet Fălticeni are acum mai mulți stăpâni. Printre aceștia și Primăria Fălticeni, care administrează 1,8 hectare din totalul de 12 hectare.
„Pe terenul nostru se mai găsește doar coșul de fum, care nu prezintă nici un pericol de prăbușire, iar costurile pentru demolare sunt prea mari. Restul e în proprietatea altor firme, iar ceea ce fac ei cu bunurile pe care le dețin nu este de competența primăriei. Eu am speranța că în scurt timp va trece criza și ruinele fostei fabrici de chimie vor fi demolate, iar în locul acestora se va construi altceva”, a spus primarul Vasile Tofan.
