Rugăciuni speciale în versuri

Chemarea Maicii Domnului la vreme de boală
La geamul ferestrei doar norii mai vin,
Trecând și spre alții, lăsându-mă-n chin.
În pat, zac în boală, dureri noi încerc,
Și vine, și trece al orei greu cerc.
Măicuță înaltă, să-mi vii tu la geam,
Făcându-mi cu mâna, speranță să am,
Te-aștept, iar cu gândul te chem necurmat,
Ridică-mi durerea ce m-a-înfășurat!
Toată nerăbdarea acum mi s-a-ntors
În of-uri și vai-uri; de teamă sunt stors…
Îmi mângâie fruntea cu har luminat,
Fecioară Maria, de sus, din înalt!
Prietenă Sfântă, nu mă părăsești,
Când boala m-apasă, tu mă ocrotești!
Chemarea Maicii Domnului când cei de aproape ne-au părăsit
Eu nu m-am știut singur și străin,
Ci-ntre prieteni, rude și vecini.
Dar în durerea mea, m-au părăsit,
Când sărăcia m-a învăluit.
Trimite-mi, Maică, dulce mângâierea,
Singurătatea mi-a slăbit puterea;
Poate-am greșit, Măicuță, și nu știu
De ce sunt părăsit, ca-ntr-un pustiu.
Poate-s lepros prin fapta mea cea rea,
Prin vorba aspră, prin privirea mea;
Al tău sunt, Maică, și așa, lepros,
Să mă atingă cu har mult Hristos!
Singurătatea doare ca otrava.
Cu mine însumi am pornit gâlceava. Chemarea Maicii Domnului la vreme de secetă duhovnicească
Maica mea, Măicuță de creștini,
Vino iute cu-al tău Fiu, s-alini
Setea ce-a cuprins sufletul meu,
Ce s-a-ndepărtat de Dumnezeu.
N-am știut că o să zac atât,
Înglodat în rele pân’ la gât,
Îmbuibat cu al minciunii gol,
Refuzând să-ți fiu în lume sol.
N-am crezut că doare-atât de mult
Să-mi resping menirea și să uit.
Zvârcolindu-mă pe jar nestins,
Strig la tine: setea m-a cuprins!
Dă-mi din apa vie, cea de sus,
Dă-mi din harul Domnului Iisus,
Să-mi auzi măcar ecoul stins,
Să nu mă lași, de sete, învins!
Gâlgâie izvorul sfânt, de har,
Iar eu am trăit… fără habar…
Zâmbetul Fecioarei
Zâmbetul Maicii Domnului către Prunc
Este curcubeul cel nou al lumii.
În icoană însă, Maica ne privește
Cu seriozitate.
Zâmbetul îl lasă pe mai târziu,
Pentru vremea când vreme nu-i,
Când suferință nu-i,
Când toți cei care au spus „Da” Mirelui
S-au născut și au prins rădăcini atemporale.
Acum Maica Domnului
Nu ne zâmbește
Decât printre lacrimile
Pentru cei recalcitranți la orice duioșie. (autor Prof. Religie Mirela ȘOVA)