Rugăciunea mamei

(Teodor Castrișanu)
Copilași din toată lumea, știți voi cum se roagă mama
Pentru voi în orice seară? Nu știți? Sigur! N-ați luat seama
Când cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii sfinte
Își șoptește-n blânde șoapte rugăciunea ei fierbinte.
Uite-așa grăiește dânsa: „Maică sfântă, Preacurată,
Vezi-i ce frumos dorm dânșii?…Ei îmi sunt averea toată.
Pentru ei din greu mă zbucium, pentru ei trăiesc în lume
Și îndur atât noianul de dureri fără de nume!
I-am culcat și-acum spre tine vin ca ei să nu mă vază
Și te rog, Măicuță sfântă, să cobori o blândă rază,
Raza bunătății tale, pe frumoasele lor plete,
Ca să n-aibă vise rele și nici pleoapele muiete.
Și le-adu în suflet raiul liniștit al vieții tale
Și mi-i fă ca-n zori de ziuă, când o fi ca să se scoale
Să-i văd blânzi, cuminți și veseli, îndreptând spre mine pașii
Cum i-ndreaptă către tine, colo-n cer, sus, îngerașii”