Rugăciunea la punerea temeliei casei noi

Întreaga viață a omului credincios se desfășoară sub semnul prezenței, al lucrării, al voii și al binecuvântării lui Dumnezeu. Tot ceea ce face, el face cu ajutorul lui Dumnezeu. De aceea rugăciunea la Dumnezeu îl însoțește neîncetat dar mai ales la începutul lucrurilor sale, pentru a cere ajutorul și ocrotirea lui Dumnezeu și la sfârșit pentru a-I mulțumi. Omul credincios își începe viața încreștinându-se prin Botez, își începe căsnicia primind binecuvântarea lui Dumnezeu prin Taina Cununiei, pleacă la drum închinându-se, își începe ziua și orice lucru cu rugăciune, pentru că simte nevoia de a începe totul cu Dumnezeu ți de a-ți așeza lucrul mâinilor lui sub ocrotirea și binecuvântarea binefăcătoare a lui Dumnezeu. Nu putea să se întâmple altfel cu construirea casei noi.
Anunțarea preotului
Când se hotărăște să ridice casă nouă, creștinul ortodox cheamă preotul pentru a săvârși cele rânduite de Biserică pentru acest început. El va trebui să anunțe preotul din timp, fie la biserică, duminică după slujbă, fie la casa acestuia, fie prin telefon. Cei care trăiesc în orașe trebuie să știe că țin de o biserică și de un preot anume și că pentru orice trebuință se vor adresa preotului respectiv. Dacă nu mergem foarte des la biserică, să facem măcar efortul să aflăm care este biserica și care este preotul de care aparținem. Este bine să-l cunoaștem pe preot și să avem la îndemână telefonul acestuia pentru orice nevoie. Pentru bună rânduială și din alte rațiuni foarte însemnate, Biserica nu îngăduie să apelăm la serviciile altui preot, decât în situații de urgență și mare nevoie. Creștinul trebuie să știe că el aparține unei comunități creștine, unei parohii, că are biserica și preotul lui. Preotul nu este un prestator de servicii ci este „părintele” acestei familii. Dacă pe presatorii de servicii de orice natură îi putem schimba la nevoie, pe părinți nu îi putem schimba și trebuie să ne mulțumim cu cei pe care ni i-a dat Dumnezeu.
Ce trebuie să pregătim pentru slujbă?
La locul unde s-a hotărât să ridice casă nouă și după ce a săpat șanțurile unde se va turna sau se va așeza temelia casei, credinciosul va pregăti o măsuță frumos acoperită, așezată cu fața spre răsărit.
Pe această măsuță va așeza:
un vas larg la gură (castron) cu apă curată
câteva fire de busuioc
unul sau două sfeșnice mici cu lumânări
o cățuie (obiect de metal în care se arde tămâie) cu cărbune aprins
tămâie
Preotul va mai așeza pe masă Sfânta Cruce și cartea sa de slujbă. De cele mai multe ori, preotul are asupra sa cățuie, tămâie și lumânări, dar este bine ca acestea să fie ofranda credinciosului.
Ce slujbă săvârșește preotul?
Rânduiala Bisericii prevede să se săvârșească cu acest prilej sfințirea cea mică a apei, numită în popor sfeștanie, însoțită de o rugăciune specială. Preotul săvârșește slujba sfințirii apei, tămâind mai întâi, apoi stropind cu apă sfințită locul unde urmează a se ridica nouă casă.
După aceea rostește rugăciunea specială rânduită de Biserică pentru acest moment, în care se roagă lui Dumnezeu, Ziditorul și Făcătorul a toate, să „cerceteze” pe cei care vor a-și zidi casă nouă, să-i ajute „să o înalțe până la capăt și pe cei ce vor să locuiască în ea să-i păzească de bântuiala celui potrivnic”, să întărească temelia cărei pentru că „nici vântul, nici apa, nici altceva să nu o poată strica”.
Se obișnuiește că, după săvârșirea slujbei, preotul să așeze prima cărămidă sau prima piatră la temelia casei, dacă este posibil într-unui din colțurile casei, arătând, prin aceasta că Dumnezeu însuși, prin harul preotului, este cel care pune temelia casei.
Rostul slujbei
Rostul slujbei care se face la începerea temeliei casei este arătat de lucrarea săvârșită de preot cu acest prilej și de rugăciunile rostite către Dumnezeu. Este mai întâi o alungare a răului, o exorcizare, o curățire a locului de orice întinăciune și de orice urmă a lucrării celui rău și, apoi binecuvântarea și sfințirea acestuia prin invocarea harului Sfântului Duh pentru că în timpul construirii casei, cei ce lucrează și cei pentru care se lucrează, ca și construcția însăși să fie păzită de orice lucrare a celui rău, de orice întâmplare rea, de pizmă și răutatea oamenilor, de farmece sau blesteme. În felul acesta, omul care zidește casa și-L ia pe Dumnezeu de ajutor la lucrarea sa și ocrotitor împotriva oricărei răutăți sau nenorociri, știind că fără ajutorul lui Dumnezeu nu se poate face nimic și că nici o putere nu poate birui puterea lui Dumnezeu.
Când se poate săvârși slujba?
Este bine ca slujba de binecuvântare a începerii temeliei casei să se săvârșească în zi de duminică sau de sărbătoare, după ce mai întâi s-a săvârșit la biserică Sfânta Liturghie. Cel ce urmează a ridica casa participă la slujbă aducând la sfântul altar ofrandă de mulțumire, prescură și vin cu lumânare aprinsă și pomelnicul casei (adică numele celor care vor zidi casa și vor locui în ea și a celor apropiați lor), mulțumind în acest fel lui Dumnezeu că i-a ajutat să agonisească cele necesare pentru construcția unei case. Acest lucru se poate realiza mai greu la orașe, unde, duminica după Sfânta Liturghie, preotul este de obicei ocupat cu alte slujbe. În acest caz se poate alege o altă zi de comun acord cu preotul.
(www.ortodoxism.ro/CASA_CRESTINULUI_-_GHIDUL_PRACTIC_AL_CRESTINULUI_ORTODOX.shtml)