Rugăciunea Inimii

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul”.
Aceasta rugăciune, cunoscuta în Ortodoxie ca rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curăți inimile și de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreagă teologie și ne așează într-o relație corectă cu Dumnezeu. Când spunem …
„Doamne…” înseamnă că-L recunoaștem pe Iisus Hristos ca Împărat al universului și Stăpân al nostru.
„Iisuse… ” înseamnă că recunoaștem ca Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastră omenească pentru a ne da o natură Dumnezeiască.
„Hristoase…” înseamnă că-L recunoaștem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca să ne scape din starea de păcat și dușmănie cu Dumnezeu.
„Fiul lui Dumnezeu…” înseamnă că recunoaștem Dumnezeirea Lui și relația Lui cu Dumnezeu Tatăl.
„ai milă de mine…” înseamnă că ne apropiem de El cu umilință, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teama, dar și cu speranță, pentru că El este un Dumnezeu îndurător și iubitor de oameni.
„păcătosul…” este recunoaștere stării noastre de păcat, este atitudinea de pocăința și umilința, recunoașterea că nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci că avem disperata nevoie de ajutor.
Sfinții ne recomandă să avem întotdeauna această rugăciune în străfundul inimii noastre, și să o aducem adesea la suprafață prin rostirea ei cât mai frecventă. Dar în același timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre ființe. Astfel rugăciunea nu mai este „o activitate” exterioară, ci noi înșine devenim rugăciune. Sf. Teofan Zăvorâtul ne spune că în adevărata rugăciune mintea se coboară în inimă, în loc să hoinărească aiurea.
Pentru a ne feri de greșeala de a crede că această rugăciune ar fi o formulă magică, sfinții ne învață că putem folosi diferite variante ale acestei rugăciuni, cât și alte rugăciuni asemănătoare care ne ajută să ne curățim și să ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune „Doamne Iisuse ai milă de mine”, sau „Ai mila de mine, păcătosul.” Concentrarea nu trebuie să fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Dacă inima nu participă, actul fizic al rugăciunii este cu totul inutil.
Sf. Ignatiu din Antiohia
Când l-au luat ca să fie sfâșiat de fiare sălbatice și el avea neîncetat pe buze numele lui Iisus, păgânii l-au întrebat de ce rostește într-una acest nume. Sfântul a răspuns că are numele lui Iisus Hristos scris în inimă și că mărturisește cu gura ceea ce este întotdeauna în inima lui.
Sf. Grigore Sinaitul
Darul pe care l-am primit de la Iisus Hristos în sfântul botez nu este nimicit, ci doar ascuns ca o comoara în pământ. Bunul simț și recunoștința ne cer să dezgropăm cu grijă această comoară și să o aducem la lumină. Aceasta se poate face în două feluri. Darul botezului este mai întâi arătat prin împlinirea întocmai a poruncilor; cu cât le urmăm mai mult, cu atât darul strălucește peste noi cu mai multă splendoare. În al doilea rând, vine la lumină și este arătat prin neîntrerupta invocare a lui Iisus Hristos, sau prin continua aducere aminte a lui Dumnezeu, ceea ce este același lucru. Prima metodă este puternică, dar a doua și mai mult, până acolo încât chiar împlinirea poruncilor este întărită prin rugăciune.
Prințesa Ileana a României
Rugăciunea a fost întotdeauna de o importanță reală pentru mine și nu am părăsit niciodată obiceiul format în copilărie a rugăciunilor de dimineață și seară; dar în practicarea rugăciunii lui Iisus sunt doar o începătoare. Aș dori, totuși, să vorbesc despre ea pentru că, chiar dacă am atins doar marginea veșmântului ceresc, bucuria pe care am primit-o a fost atât de mare încât doresc sa o împărtășesc cu alții.
Filoteus Sinaitul
Aducându-ți aminte de Iisus Hristos, adună-ți mintea care rătăcește prin străinătăți.
Henri Nouwen
Rugăciunea continuă în mine chiar și atunci când vorbesc cu alții sau fac o muncă manuală. Rugăciunea a devenit prezența activă a Duhului Sfânt care mă păzește prin viață. Vedem astfel cum prin rugăciunea lui Iisus în inimă, întreaga zi devine o rugăciune neîncetată.
Sf. Teofan Zăvorâtul
Fă-ți obiceiul de a rosti aceste cuvinte având mintea în inimă, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine.” Și această rugăciune, după ce ai învățat să o folosești cum trebuie, sau mai bine zis când se întipărește în inima ta, te va duce la scopul pe care-l dorești: Îți va uni mintea cu inima, îți va liniști frământarea gândurilor și îți va da puterea de a stăpâni mișcările sufletului tău.
Gabriela Winckler
În Răsăritul creștin, rugăciunea lui Iisus este rugăciunea celui care asemenea fiului risipitor, se întoarce acasă.
Episcopul Iustin
Fiecare creștin trebuie să fie unit cu Domnul în inimă, și calea cea mai bună către această unire este tocmai rugăciunea lui Iisus.
Sf. Hesychius
După ce ne-am curățat și unit mințile prin rugăciunea lui Iisus, gândurile noastre înoată ca niște delfini într-o mare liniștită.
Sf. Grigore de Nissa
Numele lui Dumnezeu nu îl cunoaștem, ci ne mirăm înaintea lui.
Din „Pelerinul Rus”
Când m-am rugat în inimă, totul mi-a părut încântător și frumos. Copacii, iarba, păsările, aerul și lumina păreau a-mi spune că există de dragul omului, că mărturisesc dragostea lui Dumnezeu pentru om, că toate se roagă și-I cântă Lui laudă.
Din „Pelerinul Rus”
Am început din nou să umblu prin lume. Dar de acum nu mai mergeam singur, plin de griji. Chemarea Numelui lui Iisus îmi dădea bucurie pe cale. Toți erau buni cu mine. Dacă cineva mă lovește, nu am decât să spun, „Ce dulce este rugăciunea lui Iisus!” și durerea și mânia dispar și le uit în întregime.
Arhimandritul Hierotheos Vlachos
Sf. Pavel scrie, „… nimeni nu poate spune, Iisus este Domn, decât prin Duhul Sfânt” (1 Cor. 12:3). Când cineva se roagă rugăciunea lui Iisus, Duhul Sfânt se coboară peste el ca norul peste muntele Tabor.
Avva Filimon
Striga către El cu pasiune: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine păcătosul.” Fă-o neîncetat, în biserică și acasă, în călătorie, la lucru, la masă și în pat: cu alte cuvinte, de când deschizi ochii până când îi închizi. Este ca și cum ai ține un obiect în soare, căci te ții pe tine însuți înaintea feței Domnului, care este soarele lumii spirituale. (www.ortho-logia.com)