Rugăciunea este necesară pentru a ne întări în suferințe

Rugăciunea este cheia raiului, ea deschide porțile harului divin. Rugăciunea este un gaj, o garanție a imortalității, căci cel ce vorbește cu Dumnezeu cu toată sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reînvia în mod glorios.
Prin rugăciune îl iubim pe Dumnezeu, Îl adorăm, sperăm la darurile Lui, inima noastră crește în prezența Lui, ne dăm seama de nimicnicia noastră, ne cuprinde o sfântă teamă și respect îmbinate cu nădejde și cu bucurie nesfârșită. Încrederea în Tatăl nostru trebuie să fie nemărginită. El ne-a creat pentru a ne face fericiți, iar nu pentru a ne osândi. Cine Îl iubește, Îl recunoaște de Tată și ajunge cu siguranță la fericirea supremă. Este deci ultranecesară rugăciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arată calea de urmat spre perfecțiune, spre Dumnezeu. Îndepărtarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului. Suntem deci obligați să ne rugăm, nu numai prin legea divină, dar chiar prin legea naturii.
Rugăciunea ne este necesară pentru a ne întări în suferințe și slăbiciuni, ea este poruncită de Dumnezeu pentru a scăpa de ghearele satanei, să ne ierte de păcatul strămoșesc, ne purifică din nou, ne redă nevinovăția. Ea este ca o armură ce protejează pe creștinul ce luptă pentru perfecțiune, ea este făclia care împrăștie întunericul din calea vieții omului, ea este porumbelul păcii între om și Dumnezeu, ea este tămâia plăcută lui Dumnezeu.
(Părintele Arsenie Boca)