Când participăm la slujbele bisericești, auzim rugăciunea Dreptului Simeon: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel.”
Cuvintele acestei rugăciuni au fost rostite de Dreptul Simeon când L-a primit în brațele sale pe Pruncul Iisus adus de Dreptul Iosif și Sfânta Fecioară Maria la templul din Ierusalim, când s-au împlinit 40 de zile de la nașterea Sa, după cum aflăm din Evanghelia după Luca, capitolul 2, versetele 22-38.
Această rugăciune ne arată realitatea împlinirii așteptării mesianice a drepților din Vechiul Testament și ne descoperă speranța vieții veșnice pe care am primit-o prin Hristos. Pentru Dreptul Simeon aceste cuvinte au constituit rugăciunea prin care a mulțumit lui Dumnezeu pentru că a fost învrednicit să-L vadă pe Mesia, dar și o cerere de liberare din această viață în care petrecuse vreme de trei secole.
Viețile Sfinților, din ziua cinstirii Sfântului și Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu, ne relatează că el a fost unul din cei 70 de înțelepți evrei care, la porunca lui Ptolemeu, faraonul Egiptului, au tradus Sfânta Scriptură din limba ebraică în limba greacă. Acest moment s-a petrecut cu trei secole înainte de nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Atunci el, tălmăcind, scria cuvintele lui Isaia prorocul și, ajungând la cuvintele: Iată fecioară în pântece va zămisli și va naște fiu, s-a îndoit, zicând că nu este cu putință ca o fecioară, neștiind de bărbat, să poată naște și, luând cuțitul, a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnului i s-a arătat și i-a ținut mâna, zicând: «Nu fi necredincios față de cele scrise și a căror împlinire singur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce Se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul»”. Bunul Dumnezeu a îngăduit ca el să trăiască pentru a fi martor al realității că o fecioară L-a născut pe Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu. Și, după ce L-a văzut pe Mesia, „mulțumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adânci bătrâneți, pentru că se scrie despre dânsul că a trăit 360 de ani – Dumnezeu astfel lungindu-i viața – ca să ajungă vremea cea din toți vecii dorită, în care Fiul cel fără de ani S-a născut din Sfânta Fecioară…”
Rugăciunea Dreptului Simeon este un exemplu privind modul cum să-I mulțumim lui Dumnezeu și mai ales cum să ridicăm cereri de folos pentru mântuirea noastră.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)