Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel Ce cu negrăita înțelepciune ai rânduit ridicarea neamului nostru din adâncul păcatelor, caută și acum spre noi cu îngăduință și reînnoiește întru noi darul pocăinței. Ascultă suspinurile neputinței noastre și ne întărește pe noi întru lucrarea poruncilor tale cu răbdare. Smulge spinii patimilor din pământul inimii noastre și trimite lumina darurilor Tale, ca să ne învrednicim a culege roadele gândurilor smerite. Cel Ce pe Adam l-ai scos din adâncurile cele întunecate, scoate-ne și pe noi din adâncul patimilor, care ne depărtează de vederea înțelepciunii Tale. Întărește sufletele noastre neputincioase pe piatra credinței și cu piatra rugăciunii sfarmă gândurile cele rele, care ostenesc mintea noastră. Alungă viforul tulburării din cămara sufletului nostru, Cel Ce prin ușile încuiate ai intrat la ucenicii Tăi, dăruindu-le lor pacea cea neajunsă de înțelegerea minții omenești. Întărește cetatea sufletelor noastre dărâmată de mulțimea ispitelor și necazurilor și trupurile noastre gârbovite de boală le ridică din patul suferinței precum ai ridicat pe soacra lui Sfântului Apostol Petru, care mai apoi ți-a slujit cu bucurie și mulțumire. În toată vremea ne-am lenevit a lucra poruncile Tale și voia Ta am defăimat, dar acum covârșiți de mulțimea neputințelor, cu glas umilit strigăm către Tine: Nu ne lepăda pe noi de la Fața Ta, ci, ca Unul Ce pe Adam iarăși l-ai sălășluit în Rai, ca să se îndulcească iarăși de privirea Feței Tale luminoase, deschide-ne și nouă ușa pocăinței, ca să vedem iar cu ochi limpede frumusețea neasemănată a chipului blândeții Tale. Arma rugăciunii ne dăruiește nouă, celor ce pururea suntem biruiți de vrăjmașii cei nevăzuți și alunecăm în noroiul patimilor. Stinge focul păcatelor pe care din nepricepere și slăbiciunea minții l-am aprins și cu roua milostivirii Tale înviază sufletele noastre topite în văpaia patimilor. Nu Te depărta de inimile noastre, ci ca Cel Ce ai auzit suspinul lui Adam în iad, auzi și gândurile noastre din adâncul iadului inimii. Trimite nouă darul înțelepciunii Tale, ca petrecând întru lumina rugăciunii să Te privim cu ochii gândului pe Tine, Cel Ce ca Un Soare al dreptății Te închipui pe cerul inimii, risipind norii patimilor. Învață-ne a Te lăuda pe Tine cu umilință, ca neîncetat să-Ți aducem curgerile gândurilor luminoase ale inimii: Slavă Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, Slava Cea minunată contemplată de ochii îngerești și Bucuria mângâietoare a sufletelor noastre!