Nu cred că v-am mai spus asta, deși de câteva ori intenționasem să o fac, anume că dintre toate sporturile pe care le urmăresc la vreme de pandemie, doar unul dintreele se practică în conformitate cu toate normele de securitate medicală concepute de mințile oarecum tulburi și întortocheate ale feluriților oficiali ai Organizației Monndiale a Sănătății sau de autoritățile naționale presupus competente din toate țările de pe planetă. Așadar, jucătorii sunt testați cu 24 de ore înainte de intrarea în competiție, și evident că sunt goniți la spitale sau în carantină la domicilii dacă testele ies pozitive. Apoi, evident că în salănu sunt spectatori, singura derogare fiind acceptată la Campionatul Mondial (disputat și el cu câteva luni întârziere), dar și acolo parcă anulată după una sau două runde cu câțiva spectatori în sală. Apoi, jucătorii și arbitrul, în momentul pătrunderii în arenă, se salută exact cum recomandase cândva aceeași OMS, adică își ating coatele, procedeu pe care l-am mai văzut și la Angela Merkel, deși ea practică alte „sporturi”! Fiind însă nemțoaică, e de la sine înțeles că face totul în modul cel mai „korrekt” (în germană de fapt „corect” se spune „richtig”!) cu putință. Așadar, în lupta jucătorii intră testați, fără public, fără contact de vreun fel. Iar meciurile în sine ar fi doar logic să se desfășoare cala carte, fără întreruperi din cauza publicului și fără incidente între jucători, nefiind suporterii care să-i întărâte, iar ei neavând în fața cui să pozeze „în șmecheri”. Ei, eu când spun că planeta s-a stricat iremediabil, să știți că am și argumente. Bunăoară, la open-ul Irlandei, de acum vreo lună și ceva, două, la un moment dat unul dintrejucători s-a oprit și a început să… certe pe cineva din tribună… unde nu era absolut nimeni! Dincolo de suspiciunea de demență, este de menționat faptul că în difuzoare, la aproape toate competițiile, se transmit fel de fel de urale, aplauze, încurajări etc., la fotbal, la handbal, dar și la snooker, desigur. Ei bine, în înregistrarea de după o lovitură reușită lui Ronnie se auzise și… sunetul de apel al unui telefon mobil! Când e cu public în sală, cel care face asta, e evacuat imediat. Atunci, nu era nimeni în sală, dar… telefonul se auzise, deci Ronnie a luat atitudine!!! La el, e chiar normal câte un puseu de nebunie. Nasol e că dacă mai durează mult iadul ăsta, vom ajunge să facem toți cael. La el râdem de cădem pe spate, dar pe noi cred că ne-ar băga în cămăși de forță!