Românul care a cucerit Ucraina

– Se numește Ion Semeniuc, sau Ivan, cum îi spun vecinii noștri, este din Boian și a reușit să devină unul dintre cei mai bogați oameni din regiunea Cernăuți
– Sătenii din Boian, localitate în care majoritatea oamenilor sînt de etnie română, îl invidiază pentru averea sa, dar spun că datorită lui lumea în care trăiesc „se civilizează”
– Pe lângă firme care produc materiale de construcții, hoteluri și complexe turistice, românul a mai construit și un parc de distracții
Se numește, după cum îl strigau părinții acasă, Ion Semeniuc. În actele întocmite la naștere de autoritățile sovietice ale vremurilor figurează drept Ivan Semeniuk. Nu-l deranjează nici unul dintre nume, dar mai la suflet îl are pe cel românesc. Are prieteni, deopotrivă, printre ucraineni, ruși și români, iar afacerile îi înfloresc de la o zi la alta. Apare în topul oamenilor de afaceri de succes din Ucraina, dar când vine vorba de averea sa spune că se sperie uneori de ceea ce a reușit să adune, „pentru că nu le pot controla pe toate”. În rest, pare un om ca toți ceilalți, are un jeep pe care și-l conduce singur, o familie și multe vise de copil. Ca orice om cu bani duce dorul unui singur lucru: al timpului liber.
– În loc de cartofi și porumb, de pe câmpurile din Boian ies materiale de construcții
Afacerile și le-a început în primii ani de după 1990, cam la fel cu ceea ce se petrecea pe piața din România. A plecat de la zero, cu dozatoare de suc instalate în gara de la Cernăuți. Și pentru că firma trebuia să poarte și un nume, i-a spus „Rodniciuc”, în traducere „Izvorașul”, „de la apa cu care alimentam dozatoarele”, povestește Ion Semeniuc. Și cum sucul la dozator s-a băut, banii s-au adunat, iar afacerile trebuiau dezvoltate. În 1997 are loc primul salt spectaculos pentru românul din Boian. Pe o suprafață de 12 hectare din apropierea satului natal se întinde acum o modernă societate de materiale de construcții. Acum 8 ani era teren viran și nimeni nu credea vreodată că de acolo vor ieși tiruri de tablă ondulată tip lindab, pavele sau profile metalice și nu cartofi sau porumb. „Începuturile au fost cam grele. Ideile mi-au venit în cei trei ani cît am stat prin România. Atunci am luat idei de acolo, acum dăm marfă și idei mai multe în România. Sânt strâns legat de România, dovadă și cele două fabrici pe care le-am deschis la Bistrița și Bacău în domeniul tâmplăriei și producției de tablă ondulată”, povestește Ion Semeniuc. În timp ce ne plimbăm prin secțiile societății sale din Boian își strigă angajații, vorbește cu ei, dar nu uită că el e șeful și trebuie să fie autoritar, altfel, afacerile s-ar duce de râpă. Își amintește și o experiență din primii ani de afaceri. „Am adus de la Slatina doi băieți care aveau experiență în domeniul confecțiilor metalice și în producția de aluminiu. Îi plăteam cu câte 300 de dolari pe lună. La un moment dat au venit și mi-au cerut o mărire de salariu, că altfel nu vor mai lucra. Atunci am oprit activitatea pentru trei zile, am plecat în România, am adus alți specialiști și am dat drumul din nou la treabă”, detaliază Semeniuc una din colaborările sale cu cei din România.
– Vine periodic de la Slatina pentru a lucra la firmele lui Semeniuc
Acum, la firmele din Ucraina a românului sînt angajați peste 500 de oameni. Unii dintre ei vin tocmai din Oltenia, de la Slatina, pentru a câștiga o pâine. Este și cazul lui Laurențiu Smărăndoiu. Atât el, cît și fratele său fac naveta între România și Ucraina prin rotație. Vin să le împărtășească muncitorilor angajați de Ion Semeniuc tainele diferitor meserii. O fac cu plăcere și spun că au reușit să se acomodeze cu viața și atmosfera dintr-o țară străină. „Vorbim aceeași limbă, comunicăm foarte bine și ne mirăm de felul cum un român a reușit să facă astfel de lucruri într-o țară străină”, spune Laurențiu Smărăndoiu.
– A construit clinică de diagnosticare cardiologică la Boian
Chiar dacă majoritatea afacerilor sale se concentrează în Boian, localitate situată la circa 15 km de Cernăuți, în drumul spre Kiev, Ion Semeniuc spune că ceea ce face este pentru toți românii din Bucovina și Ucraina. A vrut, totuși, ca majoritatea afacerilor să se deruleze în satul său de baștină. În acest an a deschis un centru comercial în centrul Boianului așa cum nici în Cernăuți nu prea vezi. La parter magazine în care găsești absolut toate produsele, iar la etaj o cafenea și un restaurant pentru 300 de oameni și o terasă pe care să se poată „dănțui” în anotimpurile călduroase. Lângă Primăria din Boian se află un modern hotel și o clinică de diagnosticare a bolilor de inimă. „Când am mers la Kiev pentru a obține aprobările pentru această clinică, specialiștii de acolo m-au întrebat de ce la Boian și nu la Cernăuți. Cu toții s-au îndoit că aș putea să asigur condiții optime într-un sat. Asta doar până au venit aici și au văzut aparatura și condițiile pe care le-am creat”, își amintește Ion Semeniuc istoria acreditării clinicii de diagnosticare a bolilor de inimă. Tot în Boian, dar undeva într-o pădure de la marginea satului, pe o suprafață de circa 20 de hectare, în plină construcție este un imens complex turistic. La bariera de la intrarea în complex ne întâmpină o femeie de vârsta a treia. În locul unui tip scorțos cu chipiu și pantaloni la dungă, Ion Semeniuc a ales să-i dea de lucru unei femei pe care o cunoștea de când era copil. „Acum trei ani, când a început stroika (n.r. – contrucția) aici nu era nimic, coseam fân pentru animale. Era și o zonă cu mocirlă și nu credeam că se va schimba ceva”, se crucește Veronica Nicoriuc. Acum, în afara unor locuri de cazare în cabane și a unor restaurante se conturează și un lac de agrement, o minigrădină zoologică, cu cămile, mistreți și păuni, dar și o herghelie pentru clienții care doresc să practice echitația.
– Cele mai multe cunoștințe de limba română le-a deprins în România
Despre cunoștințele de limba română ne spune că nu sînt prea vaste. „Cel mai mult am învățat în cei trei ani cît am stat în România. Și acasă s-a vorbit în moldovenește, cum se spunea pe atunci în URSS, dar e tot româna. Acum am mai uitat unele cuvinte”, mărturisește bărbatul. Tot din perioada petrecută în România are și unele amintiri: „Eram cu un frate al meu. Am mers la niște prieteni la Rădăuți, iar fratele meu s-a îmbătat. De aici am plecat la Bistrița, la un alt prieten, iar fratele a continuat petrecerea. Am mers apoi la Sibiu, unde am fost din nou serviți cu țuică, iar după trei zile ne-am întors la Rădăuți. Atunci fratele meu s-a trezit și mirat a întrebat: ”
– Localnicii din Boian, mulțumiți că datorită lui Semeniuc găsesc „brațe de muncă”
Sătenii din Boian sînt bucuroși că unul din ai lor a reușit să se ridice atât de mult, dar mai ales că Ion Semeniuc nu i-a renegat și toate afacerile le face în satul unde s-a născut. „Noi suntem foarte mulțumiți de el. A dat lucru de lucru, sau cum spuneți voi, în România, brațe de muncă”, a mărturisit Domnica Jurcu, o femeie martoră la schimbările majore din satul Boian. Aceeași părere are și Veronica Nicoriuc, care este fericită că la vârsta ei și-a găsit un loc de muncă pentru că „din munca pământului nu se câștigă mai nimic”. Și Serioja Oleniuc, un tânăr din Cernăuți a ales să lucreze la Boian, la complexul turistic al românului. Deși nu are decât 21-22 de ani, băiatul spune că se simte foarte bine, mai ales că alături de el se află alți prieteni, împreună cu care stă la serviciu câte două săptămâni, pentru ca mai apoi să se întoarcă acasă. Salariile sînt modice pentru România, ceva mai mult de 100 de dolari, dar aproape duble față de piața din Ucraina, unde un muncitor câștigă, în medie, 60 de dolari.