Românii ar putea primi cardul național de sănătate de la 1 ianuarie 2011, cu o întârziere de peste trei ani, potrivit unui proiect de ordonanță de urgență care prevede că în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sumele pentru acest document.
Ministerul Sănătății a pus în dezbatere publică, până în 29 ianuarie 2010, proiectul de Ordonanță de Urgență pentru modificarea și completarea Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Articolul 338 din proiect, care face referire la cardul național de asigurări de sănătate, prevede că în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate vor fi alocate sumele pentru cardul național, astfel încât acesta să poată fi implementat la 1 ianuarie 2011.
Programul trebuia implementat până la sfârșitul anului 2007. Prevederile privind cardul european și cardul național de asigurări sociale de sănătate au intrat în vigoare după 90 de zile de la promulgarea, la sfârșitul lunii aprilie 2006, a pachetului de legi privind reforma în sănătate. Respectivul document mai avea nevoie, ca legislație secundară, de un ordin al președintelui CNAS, potrivit Legii 95 din 2006.
Titlul IX din pachetul de legi privind reforma în sănătate (Legea 95 din aprilie 2006) prevede procedurile de elaborare, implementare și distribuirea în România a cardului european și a celui național de asigurări de sănătate.
Cardul național de asigurări sociale de sănătate este un document electronic prin care pacientul face dovada că este asigurat în sistemul de sănătate. Acest card va fi eliberat de casa de asigurări de sănătate unde figurează ca asigurat titularul acestuia.
În 2006, autoritățile sanitare au recunoscut că România „stă foarte prost la capitolul informatizare” și că introducerea acestui sistem la nivel național reprezintă modalitatea vitală de a ține sistemul sanitar în frâu și de a cunoaște costurile reale din sănătate. În România există trei rețele, care ar trebui să funcționeze în sincronizare una cu alta: rețeaua clinică, cea care leagă direcțiile sanitare de spitale și rețeaua farmaciilor.
Rețeaua clinică ar trebui să unească toate casele de asigurări de sănătate și cabinetele medicale de toate tipurile. În cadrul acestei rețele ar trebui cuprinse toate datele clinice ale pacientului, pornind de la istoria bolilor de care suferă și a consumului de medicamente. Rețeaua care leagă direcțiile sanitare de spitale ar trebui să aibă ca software dominant programul contabil, având în vedere cheltuielile mari din unitățile sanitare. Rețeaua farmaciilor – care ar putea fi inclusă în rețeaua clinică – ar trebui să permită farmaciștilor, în urma informatizării, să elibereze numai medicamentele compensate prescrise de medicul de familie, explicau, în 2006, autoritățile sanitare.
La începutul anului 2010, sistemul sanitar nu este încă informatizat, întrucât două componente ale proiectului sunt la Ministerul Sănătății, iar Casa Națională de Asigurări de Sănătate are nevoie de un sistem unic integrat, a explicat pentru MEDIAFAX președintele CNAS, Nicolae Lucian Duță.
