România e printre singurele state UE care nu au programe complete de screening a cancerului

România e printre singurele state membre care nu derulează niciun program complet de efectuare a testelor screening pentru depistarea precoce și pervenirea cancerului, potrivit unui raport al Comisiei Europene și Agenției Internaționale de Cercetare a Cancerului (IARC). Studiul privind stadiul programelor screening în Uniunea Europeană arată că, la capitolul teste pentru cancerul la sân și cel colorectal, România este abia în stadiu de planificare, iar în ceea ce privește cancerul cervical, derulează planificări și programe pilot.
Cancerul este a doua cea mai mare cauză a deceselor în Uniunea Europeană. Două din zece decese la femei și trei din zece decese la bărbați au fost cauzate, în 2006, de cancer. Cele mai periculoase forme au fost desemnate cancerul la sân, cel colorectal și cervical.
Programele de screening se referă la efectuarea unor teste screening bazate pe recoltarea de probe și administrarea ulterioară a unui tratament adecvat, pentru monitorizarea populației care prezintă riscul de a se îmbolnăvi de cancer, prevenirea bolii sau tratarea sa din stadii incipiente.
Ministerele Sănătății din statele membre au adoptat în mod unanim, în decembrie 2003, Recomandarea Consiliului Europei privind derularea unor programe de depistare precoce a cancerului. Implementarea testelor s-a făcut sub egida programului „Europa împotriva cancerului”, consolidat prin actualul Program de Sănătate în Rețeaua Europeană privind Cancerul.
Pașii programului sunt identificarea și invitarea populației-țintă, personal, să-și facă testul, apoi efectuarea testului screening, stabilirea unui diagnostic, tratarea eventualelor leziuni care ar putea duce la cancer și îngrijirea în stadiu de convalescență. Programul vizează, în mod special, persoanele sănătoase și le include în categorii de vârstă. Spre exemplu, în ceea ce privește testele de screening pentru cancerul la sân, populația vizată este reprezentată de femei cu vârste între 50 și 69 de ani, cărora li se efectuează mamografii.
Potrivit raportului, există mai multe tipuri de programe de screening. Se disting, în primul rând, programele care vizează direct populația identificată ca prezentând un anumit grad de risc și în cadrul cărora persoanele sunt invitate să beneficieze de aceste teste („population-based screening”). De cealaltă parte sunt programele care derulează teste screening fără invitație personală („non-population based screening”). Mai există și programe numite „gri” sau „aleatorii”, în care pot fi testate femei de orice vârste, conform sau neconform cu Recomandarea Consiliului, cu sau fără finanțare din fonduri publice, depinzând de politica statului în care se desfășoară programul. Acestea se numesc „non-programme screening”.
În ceea ce privește România, ea se situează pe același loc cu Malta și Slovenia la capitolul programe screening „population-based” pentru cancerul la sân, cu un grad de implementare a testelor de cinci la sută. Pentru cancerul cervical, România planifică și pilotează, deocamdată, un program de screening, cu un grad de implementare de patru la sută, performanțe mai proaste fiind obținute doar de Irlanda și Potrugalia (trei la sută). Țara noastră a început planificarea și pentru un program ce vizează cancerul colorectal, completat în proporție de șase la sută.