Raportul UNICEF privind bunăstarea copiilor plasează România pe ultimul loc într-un top ce cuprinde 29 de țări cu economii avansate, rezultatul fiind anticipat de specialiștii români, care reclamă lipsa investițiilor și interesul politic tot mai scăzut pentru situația copiilor după integrarea în UE.
„Într-o manieră generală, reținem că cel mai ridicat nivel de bunăstare materială a copilului corespunde Țărilor de Jos și altor patru țări nordice, iar cel mai scăzut nivel corespunde Statelor Unite, Letoniei, Lituaniei și României”, arată raportul UNICEF, care a analizat cinci dimensiuni ce țin de bunăstarea copilului: situația materială, sănătatea și securitatea, educația, comportamentele, riscuri și condițiile de locuit.
România ocupă ultimul loc în patru dintre cele cinci dimenisiuni analizate, doar la capitolul „comportamente și riscuri” clasându-se pe locul 27.
Această situație nu reprezintă o surpriză nici pentru organizațiile nonguvernamentale active în domeniul protecției copilului și nici pentru Ministerul Muncii, care are propriile analize, cu concluzii asemănătoare.
Secretarul de stat din Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV), Codrin Scutaru, spune că situația copilului în România a fost influențată în ultimii ani de apariția și evoluția crizei economice, care a produs o schimbare majoră în contextul socio-economic național și internațional, ce a generat schimbări atât în veniturile și cheltuielile familiilor, cât și în veniturile publice și în atitudinea Guvernului față de buget și de componența sa de protecție socială.
„România a înregistrat în 2009 – primul an în care criza s-a resimțit serios – scăderi atât în valorile absolute ale PIB-ului, a cărui valoare nu a ajuns nici în 2010 la valoarea din anul 2008, cât și în veniturile bugetare. Cheltuielile cu asistența socială propriu-zisă au crescut mult după 2005 în valoare relativă, dar în valoare absolută ele nu sunt foarte mari, deși ridică problema corectei țintiri a celor cu adevărat în nevoie și incapabili să se ajute singuri”, susține Codrin Scutaru.
Secretarul de stat precizează că deciziile privind reforma și reducerile bugetare în domeniul protecției copilului și a politicilor care vizează familia au avut la bază studii, cel mai recent, „Copil în România – O diagnoză multidimensională”, publicat în anul 2012 de UNICEF în colaborare cu ministerul, prezentând evidențe incontestabile cu privire la o serie de vulnerabilități cu care se confruntă anumite categorii de copii din România.
Inegalități considerabile între copiii din România
Potrivit raportului citat, există inegalități considerabile între copiii din România în ceea ce privește toate dimensiunile bunăstării acestora. Cei care provin din gospodării mai sărace, în special cei extrem de săraci, care depind în mod substanțial de prestațiile sociale, acumulează dezavantaje multiple și au mult mai puține șanse în viață.
„Actualul sistem nu protejează în mod eficient copiii împotriva sărăciei. Copiii din gospodăriile mai sărace – fie că este vorba de familiile lucrătorilor săraci, fie de cele extrem de sărace – riscă în mod clar să moștenească inegalitățile, în lipsa unei protecții sociale eficiente. Situația copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate prezintă aspecte contradictorii. Aceștia se bucură în general de bune condiții de trai. Totuși, sunt vulnerabili la sărăcia monetară, din cauza puternicei dependențe de remitențe, și la sărăcia afectivă, din cauza lipsei îngrijirii părintești. Mai mult, lipsa părinților are efecte grave asupra calității nutriției și a rezultatelor școlare. În toate dimensiunile bunăstării copilului, diverse practici nocive dezvoltării sănătoase și adecvate a copilului par a fi larg răspândite printre părinți”, arată studiul citat.
Ministerul are în vedere o serie de soluții pentru remedierea situației actuale, printre care accesul la servicii sociale de bază, de calitate, pentru sprijin familial, pentru prevenirea separării copiilor de familii și prevenirea violenței, abuzului și neglijării copiilor. Intervenția la nivel comunitar, prin implementarea unui model de pachet minim de servicii, bazându-se pe profesioniști și alți actori locali pentru a oferi un sprijin eficient de asistență socială și pentru a garanta tuturor copiilor accesul la drepturile lor de dezvoltare, cum ar fi accesul la protecție, educație, sănătate și asistență socială, este o altă soluție a autorităților.
„În același timp, este important ca România să continue să monitorizeze îndeaproape situația copiilor și progresele în protejarea și promovarea bunăstării acestora, fapt esențial pentru elaborarea politicilor publice, pentru advocacy, pentru alocarea eficientă a resurselor limitate, precum și pentru procesele de transparență și responsabilitate. Fără monitorizarea bunăstarii copilului, există riscul ca politicile sociale să fie ineficiente, să avem cheltuieli greu de asigurat, obiective imposibil de stabilit, iar progresele înregistrate să fie imposibil de evaluat”, este de părere Scutaru.
Un caz din trei include și problema sărăciei
Situația prezentată în raportul UNICEF se regăsește și în statisticile de la Asociația Telefonul Copilului.
Directorul executiv al asociației, Cătălina Florea, spune că la Telefonul Copilului 116111, nu trece zi în care prin vocile părinților și cele ale copiilor să nu fie prezentate efectele devastatoare ale austerității.
„În ultimii doi ani și jumătate, la 116111, un caz din trei include și problema sărăciei, iar rata abuzurilor în acest interval de timp acoperă 41,7 la sută din numărul total de cazuri (12.628). Tot pe fondul sărăciei, solicitările de consiliere psihologică au înregistrat 20,79 la sută din numărul total de cazuri, iar consilierea juridică a fost acordată tot mai mult în situații de divorț, respectiv familii monoparentale (11,93 la sută). Un alt fenomen îngrijorător este natalitatea ridicată, însă nu datorită bunăstării, așa cum ar fi firesc, ci în vederea obținerii de ajutoare sociale din partea statului. Așadar, am ajuns la un record în care mulți părinți săraci cuantifică nașterea unui copil în sume de bani provenite din ajutoare sociale din partea statului, sume de bani de care se pot folosi ulterior, de cele mai multe ori pentru consum de alcool, tutun și jocuri de noroc, conform cazuisticii înregistrate de Asociația Telefonul Copilului. În acest context, discutăm tot mai des de familii care numără și până la 10 copii sau mai mulți”, susține Cătălina Florea.
Asociația Telefonul Copilului apreciază inițiativa Ministerului Muncii de a debloca posturi în sistemul de asistență socială, dar atrage atenția că această măsură va avea rezultate numai dacă acei profesioniști vor fi angajați și la nivelul primăriilor din mediul rural, acolo unde se înregistrează cele mai multe situații de sărăcie și abuzuri grave asupra copilului.
O altă măsură eficientă ar fi dezvoltarea serviciilor sociale, în principal în mediul rural, și nu încurajarea acordării prestațiilor sociale, care transformă copiii exclusiv într-o sursă de venit pentru mulți dintre părinți.
Președintele Federației Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Bogdan Simion, consideră că raportul nu face decât să confirme ceea ce el spune de cel puțin un an, respectiv că de când România a intrat în UE, interesul administrației centrale, indiferent de culoarea politică, se diminuează.
„Atât timp cât nu avem politici coerente, care să integreze educația, sănătatea, problematica fiecărui grup, nu vom ajunge la nici un rezultat. Degeaba avem ONG-uri puternice în protecția copilului dacă serviciile de sănătate pentru copil sunt cele care sunt sau dacă aceste servicii de sănătate ajung să dea rezultate statistice precum cele pe care le avem. Este adevărat că am făcut progrese în mortalitatea infantilă, dar suntem tot pe ultimul loc în acest clasament, deci asta nu înseamnă nimic. Fără coerență în tot ce înseamnă sănătate, educație, servicii sociale nu o să progresăm foarte mult”, este de părere Bogdan Simion.
Președintele FONPC a amintit și de violența în școli, fenomen care a explodat în ultimii ani.
„Nu știu dacă noi o contabilizăm mai bine sau dacă ea a explodat ca și fenomen. Deși de doi-trei ani vorbim de ea ca de o epidemie, nu există servicii sociale care să se fi adresat acestei problematici”, mai spune Simion.
În domeniul sănătății, indicatorii au creșteri lente, însă este nevoie de măsuri susținute, iar statul ar trebui să stabilească care sunt prioritățile pentru el, consideră președintele FONPC.
„Atunci când vom avea oameni politici care vor vedea peste mai multe generații, atunci vom evolua în statistici. Luând măsuri pe termen scurt nu vom ajunge să evoluăm. Sărăcia este un fenomen cronic cu care România se confruntă de multă vreme, nu de acum. Criza economică a adâncit sărăcia. Din păcate, nici Guvernul României nu a făcut notă discordantă față de guvernele altor țări, iar sărăcia a lovit România, care era deja o țară săracă și, prin urmare, a lovit și mai rău în săraci”, concluzionează Bogdan Simion.
Copiii nu se pot trata gratuit de cancer în România
De rezultatele raportului UNICEF nu este surprinsă nici Carmen Uscatu, de la Asociația „Dăruiește viața”, care atrage atenția că în România copiii nu au acces gratuit la tratamentul oncologic.
„Deși copiii bolnavi de cancer au o șansă reală la viață – în Europa rata de succes în tratarea cancerului la copii este de 80-90 la sută -, în România, această rată este de 50 la sută, din cauza următoarelor cauze: diagnosticarea cancerului în profunzime nu se poate face pentru toți copiii, deși există două laboratoare de citogenetică moleculară, unul construit chiar de noi, statul nu asigură reactivi pentru analize, lipsesc de mai mult de doi ani citostaticele de bază, cele mai ieftine, necesare tratamentului copilului cu cancer și tratamentul cancerului prin radioterapie la copil este ca și inexistent”, susține Carmen Uscatu.
Ea precizează că deși 70-80 la sută dintre pacienții bolnavi de cancer au nevoie de radioterapie, lipsa aparatelor și a specialiștilor nu permite acest tratament decât pentru maximum 27 la sută dintre pacienți.
„În aceste condiții, deși Programul național de oncologie este gratuit, copiii nu se pot trata gratuit de cancer în România din motivele enumerate. Rata de succes nu ar putea fi nici de 50 la sută dacă diferite asociații și fundații nu ar sprijini financiar acest tratament”, mai arată Carmen Uscatu.
În opinia ei, astfel de situații ar putea fi îndreptate prin respectarea, conform protocoalelor internaționale, a tuturor fazelor de diagnosticare și tratament a copilului cu cancer, pentru a asigura șansa la viața copiilor bolnavi de cancer, pentru că ei chiar o au.
Ocuparea ultimului loc în acest clasament nu este neașteptată nici pentru Gabriela Coman, fostul secretar de stat de la fosta Autoritate Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului.
„Trendul arată că ne îndreptăm spre procente negative. După integrare, interesul politic a scăzut. După pachetul de legi din 2004 a existat o monitorizare și situația s-a menținut pe linia de plutire fără ceva nou până în 2007. După 2007, pe măsură ce anii au trecut, interesul politic și cel public s-au diminuat, astfel încât nu aveai la ce să te aștepți, decât la degradare în termeni de procente”, spune Gabriela Coman.
Fostul secretar de stat remarcă faptul că din ce în ce mai multe probleme nou apărute sunt lăsate nemonitorizate: sarcina la adolescente, violența, copii lăsați fără susținători și fără ca autoritățile să se ocupe de ei.
„Astfel de lucruri te mâhnesc, pentru că sunt eforturi și bani investiți în sistem, iar rezultatele sunt acestea. Este o situație reală și în defavoarea copiilor”, susține Gabriela Coman.
Ea este de părere că deși toată lumea înțelege că ne confruntăm cu o criză, domeniile care au legătură cu copiii sunt cele mai afectate.
Gabriela Coman crede că situația actuală nu poate fi pusă exclusiv pe seama crizei, atât timp cât nu s-a mai făcut nici o investiție de ani de zile.
„Alocația de hrană pentru copii, numărul de personal nu ai cum să le diminuezi, oricâtă criză ar fi. Nu poți diminua cheltuieli care merg direct către copil. Apoi, avem nevoie de servicii diversificate: nu avem servicii pentru susținerea copilului în familie, îl trimitem în sistem, iar în sistem nu avem bani. Ar fi trebuit o politică de susținere a copilului în familie, în mod special pe perioada de criză. Or politicile sociale nu au fost preponderent orientate spre susținerea familiei cu copii, ci pe intervenție când copilul a plecat din familie. Toate problemele trebuie tratate la sursă și sursa e familia”, este de părere fostul secretar de stat.
Având în vedere că raportul UNICEF a fost publicat înaintea raportului de țară privind drepturile copilului, pe care România trebuie să îl susțină în acest an la Geneva, Gabriela Coman spune că nu se așteaptă la nimic bun.
„Sunt destul de îngrijorată. Comitetul ONU poate reveni, făcând observații la recomandările trecute, vreo 40 și ceva, și își va manifesta îngrijorarea că statul nu a ținut cont de recomandări. Nu mă aștept la niște recomandări mai bune când situația s-a deteriorat. Comitetul ONU este un corp de experți, iar recomandările țin și de diplomație. E ca și când semnezi un contract și nu îl respecți”, spune fostul secretar de stat.
Lipsa investițiilor și politicile incoerente în domeniile care sprijină copilul în dezvoltare aduc din nou România în atenția forurilor internaționale ca stat care are probleme în acordarea de servicii copiilor, după ce prin reformele începute în 2004 reușise să devină un model pentru alte state.
După aderarea României la UE și încetarea monitorizării, guvernele nu au mai fost preocupate să adapteze politicile și serviciile la problemele nou apărute și nici nu au mai găsite resurse pentru a susține corect sistemul gândit în sprijinul copiilor.
Aurelia ALEXA, aurelia.alexa@mediafax.ro
